Să ne cunoaștem: Georgiana Grigore, personaj principal în povestea propriei vieți

Cu zâmbetul mereu pe față și cu chef de călătorie în orice moment!

Georgiana este fata pe care o găsești la bibliotecă sau acolo unde se organizează orice excursie. Pasionată de romanele dramatice și romantice, încearcă să creeze și ea micile ei drame pline, uneori, de romantism. „Dacă nu e dramă, nu e dragoste; acolo unde este dragoste, există însă și dramă”, spune Georgiana. 

Urăște plictiseala, deși, uneori, o prinde și pe ea din urmă. Soluția pe care o găsește atunci nu este alta decât scrisul de RPG-uri (Live Action Role Playing Game). „Mereu scriu cu plăcere un RPG, este interesant să scrii o poveste care nu știi cum se va termina sau în care nu știi ce va urma în clipa următoare. Trebuie să te adaptezi mereu la ceea ce                      a scris colegul tău”, explică adolescenta.

Cu Lăzărița în Băleni

Tradiția este sfântă la Băleni

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Ieri, în sâmbăta lui Lazăr, grupuri de fetițe au plecat cu Lăzărița pe ulițele satului. Colindul a început foarte devreme, grupurile de colindătoare, formate doar din fetițe ce se asociează după gradele de rudenie ori vecinătate, pornind prin sat cu coșulețe frumos gătite. Deși toate porțile sunt deschise, ele cer permisiunea de a intra și colindă. 

Să fie opera lui Dumnezeu? Nu, e doar curiozitatea unui jurnalist

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

  

Nenorocită sonerie! Trezește și morții din somn, dar ochii mei tot se încăpățânează să rămână închiși. Dragoș a plecat de mult. Acum stă probabil în fața unui calculator și se gândește la cine știe ce calcule. L-am auzit trântind ușa când a ieșit din apartamentul nostru modest. Mi-a strigat ceva, dar nu îmi amintesc ce. Îmi hârșâi picioarele de cearșaf, ușor, ușor, spre marginea patului. Încă puțin și stau rezemată pe muchia patului. Depun un ultim efort. Am reușit, sunt în picioare. Mă duc în bucătărie, unde găsesc cafeaua. E rece. Alături zace un bilețel ponosit pe care scrie: „Mi-am făcut o omletă cu niște șuncă găsită în frigider. A fost delicioasă. Dacă vrei și tu, fă-ți! Vezi că am mâncat eu ultima prăjiturică. Te iubesc!” Sunt profund impresionată, e tipic lui. Dușul rece reușește să mă trezească. Îmi admir pungile de sub ochii, muncite cu trudă, timp de luni de nopți nedormite cum trebuie. Mă uit la ceas și încep să înjur. Nici nu m-am trezit bine și sunt deja în întârziere. Am timp însă să îmi termin cafeaua. Mă îmbarc în mare grabă, nu îmi fac griji legate de ținută. De la o vârstă îți intră în reflex, mai ales într-o slujbă ca a mea. Mă încalț cu unica mea pereche de sandale, încui ușa și plec. În fiecare dimineață este aceeași poveste.

Absenteismul școlar, dezbătut astăzi de Consiliul Județean al Elevilor

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

Absenteismul școlar a fost dezbătut astăzi de Consiliul Județean al Elevilor (CJE) Dâmbovița, într-o dezbatere bazată pe o serie de chestionare aplicate în toate liceele din județ. Activitatea a avut loc în Amfiteatrul Liceului Bălașa Doamna din Târgoviște și a fost susținută de președintele CJE, Bianca Vlad, de vicepreședintele Aura Marina, secretara Consiliului, Andreea Voicu, și coordonatoarea acestuia, Sabina Teodorescu. La eveniment, au participat reprezentanții consiliilor liceale de elevi din tot județul, însoțiți de colegi, profesori și părinți.

Visul ce-mi doresc să devină realitate: „Vreau să fiu televizor!”

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Cu toții ne lovim, mai devreme sau mai târziu în viață, de aceeași întrebare: Ce vreau să devin când mă fac mare? Fie că am fost întrebați de părinți, rude, vecini sau de noi înșine, această întrebare banală, dar foarte importantă, ne-a dat tuturor mari bătăi de cap. Unii dintre noi au dat răspunsuri uimitoare la această întrebare. Posibile sau imposibile, gândite sau aiurea, puțin dintre ele se răsfrâng în realitatea de astăzi.

În timp ce prietenele mele se visau actrițe sau dansatoare, eu voiam să fiu omul care ridică bariera (oricum s-ar numi această meserie). Am trecut de la barieră la aviator, de la învățător la astronaut, ingineru sau astrolog.

M-am trezit din copilărie, mi-am înfipt picioarele adânc în maturitatea vieții și am realizat ceea ce vreau să devin: ”Îmi doresc să fiu televizor!”, mi-am spus. Pentru că televizorul știe tot. Asemeni lui, vreau să știu tot și să împart acest „tot”. Îmi imaginez cum mă trezesc bine dispusă dimineața, dau drumul la radio și pun cafeaua la filtru ca să-i simt mirosul când ies din duș.

Să ne cunoaștem: Denisa Andrei, adolescenta-“ţestoasă”, singură la părinţi, dar niciodată singură

Se plictiseşte repede, iar dacă o vezi singură, foarte posibil să nu o observi. Nici singurătatea şi nici atenţia nu o caracterizează. O poţi observa într-un loc mai retras jucându-se cu buclele şatene bine definite, cu telefonul sau cu orice alt obiect pe care îl are la îndemână. Mai mereu e nerăbdătoare, înfricoşată de nou, dar chipul serios, care parcă se pegăteşte, totuşi, să schiţeze un zâmbet şi ochii verzi îi trădează entuziasmul.

Puţin greu de crezut, fiindcă la fel de greu e să cunoşti o persoană care parcă se teme să iasă din carapacea sa. Uneori îşi învinge teama, iar alteori are norocul să dea de persoane dornice să vadă ce se ascunde dincolo de acea scorţoasă cochilie. Nu lasă impresia asta, dar cu greu primeşte pe cineva înăuntru, îi e frică… îi e frică să nu fie dezamăgită şi să nu dezamăgească.

Să ne cunoaștem: Ștefan Khalil, tânărul pasionat de fotbal care visează să devină jurnalist sportiv

Într-adevăr, Ștefan este pasionat de acest sport, care l-a fermecat încă de la vârsta de 9 ani. Totul a început într-o seară când echipa lui de suflet, Steaua București,  avea de disputat un meci împotriva echipei Fcm Bacău. ”Înainte, mai aruncam câte o privire la meciuri atunci când bunicul meu se uita, dar nu eram atras și mă plictiseam repede”, își amintește Ștefan. În acea seară însă, l-au usturat ochii cum nu l-au usturat niciodată, deoarece timp 90 de minute, cu o pauză de 15 minute, nu și-a luat privirea din televizor.

Primăvara cărților la Târgoviște! Pasionații de lectură s-au bucurat, timp de 3 zile, de o expoziție de carte cu vânzare

Andreea Dinu

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Iubitorii de lectură târgovișteni au avut la dispoziție 3 zile pentru a participa la expoziția de carte organizată de Librăria Okian în parteneriat cu Universitatea Valahia Târgoviște. Standul a fost amplasat în incinta Bibliotecii Multimedia a Universității.

Interviu: Cristian Olaru, actorul care are spectacolul în sânge

Gabriela Ganea

(clasa a IX-a, C.N. Ion Ghica)

Provine dintr-o familie de artiști. „Bunicul meu a fost muzician, mătușa mea este actriță, am un unchi care, la fel, este muzician... Deci pot spune că provin dintr-un mediu artistic”. Așa se prezintă actorul târgoviștean Cristian Olaru, cel pe care am avut ocazia să-l intervievăm la Atelierul de Jurnalism și Comunicare. În această perioadă, îl putem vedea la Teatrul Municipal Tony Bulandra în spectacolul de improvizație „Comedy Game Show” și în „Bacantele”, o piesă după Euripide, în regia lui Mihai Măniuțiu. Îl putem găsi, de asemenea, înconjurat de adolescenți, la școala de dezvoltare personală pe care de curând a reușit să o acrediteze.

Cristian Olaru: Aici mă joc cu elevi de vârsta voastră (15-17 ani). Zic eu că e o școală sau un curs mai amplu, care e binevenit având în vedere că voi sunteți la o vârstă la care ar trebui să fiți ghidați. Ați uitat să vorbiți cu cei mai mari și, chiar și atunci când vorbiți între voi, vorbiți cu totul altceva decât ar trebui.

Rep: Înveți lucruri noi de la copii?

C.O.: Cred că ei sunt cel mai bun material pentru documentare indiferent despre ce subiect este vorba. Învăț zilnic lucruri noi de la ei și, mai mult decât atât, mă hrănesc oarecum din energia lor.

Să ne cunoaștem: Roxana Cotorogea, o poveste simplă

Eleva cantacuzină care a reușit să impresioneze ochi importanți din domeniul literaturii 

Roxana se ascunde în camera sa de la mansardă, în casa părintească din Râncaciov. În afara programului şcolar şi al cursurilor extrașcolare, adolescenta se izolează alături de cele 3 iubiri ale sale: scrisul, muzica și cărțile. 

"Încă din copilărie am avut o înclinație pentru literatură. Îmi vedeam verişorii mai mari cum scriau și citeau şi voiam şi eu", își amintește Roxana. Nu se consideră o persoană cu o poveste specială, o vede ca pe una banală şi tocmai de aceea susţine că nu și-ar vedea viața transformată într-un subiect de carte. "Sunt simplă, dar îmi place să scriu. Aș scrie tot timpul... chestii banale, orice. În afară de scris, mă găsești uitându-mă la episoadele noi ale serialelor mele favorite - Supernatural şi The Walking Dead" - spune adolescenta de 16 ani.

Interviu: „Cum vă place” târgovișteanca Anca Ciuclaru?

Andreea Dulamă

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Comedia pastorală a lui William Shakespeare „Cum vă place” şi-a avut premiera în toamna anului trecut la Târgovişte, la Teatrul Dramatic Tony Bulandra. Textul viu, plin de sensibilitate şi de umor al lui Shakespeare, abordează tema dragostei şi a cunoaşterii de sine și este pus în scenă cum nu se poate mai bine de tânăra regizoare Anca Ciuclaru. Târgovişteancă la origini, Anca s-a bucurat de un imens succes al primei sale încercări regizorale. Personal, am savurat fiecare moment şi secvențele comice dintre cuplurile atent selectate. M-am convins că Shakespeare nu va muri niciodată. Iată cum, în secolul XXI, numele acestuia înseamnă inovaţie, dinamism şi bineînţeles, corespondenţă cu modernitatea.

„Tinerii votează-Tinerii contează” - Campanie de informare stradală la Târgoviște

Târgoviștenii au fost informați despre alegerile europarlamentare din 25 mai

Andreea Dinu

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Tânărul ambasador pentru participare, Cristian Bănulescu, însoțit de un grup de voluntari ai Centrului Europe Direct Târgoviște, au desfășurat vineri o campanie de informare stradală privind promovarea alegerilor europarlamentare din luna mai.

Tinerii au împărțit pliante și fluturași în punctele de interes ale orașului, cele mai vizate locuri fiind zona Prefecturii, Parcul Mitropoliei și Centrul Vechi. Printre trecători, cei mai receptivi au fost bătrânii, dar și tinerii, care au răspuns plăcut inițiativei voluntariilor, declarând că vor participa la vot.

Să ne cunoaștem: Andreea Dulamă, sau ce înseamnă să trăiești cu adevărat

„Ştii cine eşti? Care sunt visurile tale? În ce crezi cu adevărat? Oare fiecare dintre noi avem un destin, un scop, un țel pe această planetă locuită de 6 miliarde de suflete?”

Întrebările acestea i-­au sunat în cap Andreei ani de zile, uneori au derutat-­o, alteori au ajutat-­o să se descopere, iar în final au definit-­o, au făcut- o să creadă cu tărie în ele. Lumea este un mister. Oamenii sunt extrem de complicaţi şi de diferiţi: gândim diferit, reacţionăm diferit, iubim diferit. Pentru unii, lucrurile materiale înseamnă totul. 

Să ne cunoaștem: Miruna Tănăsoiu, roșcata cu zâmbetul mereu pe buze

"Sunt doar un om ca toți oamenii. Un om cu calități si cu defecte. Acel om care se poate mândri cu fapte mărețe, dar totodată se simte rușinată de acele fapte care nu îi fac cinste. Am făcut greșeli pentru că e firesc și am avut experiențe de viață frumoase și urâte. Îmi place să mă bucur la cea mai mică, dar frumoasă, faptă și imediat mă întristez și sufăr în adâncul inimii când cei din jur nu sunt așa buni și sinceri. Cred orbește în fericire și dragoste pură și, mai presus de toate, în vise" , spune Miruna.

Miruna este fata care în fiecare dimineață se trezește în jurul orei 6:00. Care niciodată nu uită să zâmbescă imediat cum s-a trezit, chiar dacă este leșinată de somn pentru că a stat până seara târziu pentru a povesti cu prietenii apropiați, dar - cel mai important - cu iubitul ei. El fiind cel care o înțelege și o sprijină, lângă el se simte fericită și în siguranță. 

Să ne cunoaștem: Cristiana Preda, adolescenta dependentă de muzică și sport

Cristiana este o elevă de 17 ani cu părul castaniu și ochii căprui în care adesea se găsește o floricică albă fermecătoare. Cu toate că este ușor timidă la început, are mereu o vorbă bună pregătită pentru tine.

Dacă o întrebi ce o definește, Cristiana îți va răspunde cu promptitudine că fără muzică viața ei ar fi mult mai dificilă. "Când apăs butonul de play și prima notă a melodiei se face auzită, pur și simplu totul devine mult mai clar. Încep să înțeleg ce am făcut până atunci și, mai important, de ce. Uneori, am impresia că am fost într-­o transă" - povestește Cristiana. Auzind asta, ai fi tentat să o întrebi dacă asta este ceea ce o definește. S­-ar duce în fața oglinzii și te­-ar întreba: "Ce vezi? Asta este ceea ce mă definește pe mine: eu, și nimic mai mult..."

Să ne cunoaștem: Georgiana Simion, adolescenta care aduce o doză de sensibilitate în galeria lui Dinamo

“Dimineață, pe la șase jumătate, îmi bâzâie pe noptieră telefonul, făcând să zdrăngăne toate mărunțișurile aruncate pe ea, fix lângă capul meu. Mă trezesc cu palpitații și ochii cât cepele, mă uit la ecran și mă panichez: urmează o zi plină! Și asta se repetă în fiecare zi...”

Așa începe orice zi normală pentru Georgiana. Pleacă bulversată la școală pentru că noaptea trecută se întorsese acasă la o oră din aia pe care nu o recunoști niciodată prietenilor și renunță la prima oră în favoarea unei cafele ce o întărește pentru sarcinile ce-o așteaptă și în care se dedică întru totul.

Orele de la școală îi plac doar pentru că își revede prietenii cu care pune la cale o nouă aventură în fiecare zi.

32 de târgovișteni au donat astăzi sânge, în cadrul campaniei "O șansă pentru viață"

Gabriela Ganea

(clasa a IX-a, C.N. Ion Ghica)

32 de târgovișteni au donat astăzi sânge, în cadrul campaniei „O șansă pentru viață”, organizată de Asociația React și Vodafone, cu sprijinul Centrului de Transfuzii Târgoviște, al Universității Valahia și al Direcției de Asistență Socială Târgoviște.

Potrivit Cristinei Vișan, de la Asociația React, majoritatea donatorilor au fost studenți. „În total, la cabinetul din corpul B1 al Universității Valahia s-au prezentat 40 de persoane, 8 însă au fost refuzate din diferite motive medicale” - a mai spus Cristina Vișan. 

Un remediu pentru mediu

Voluntarii Europe Direct au ieșit ieri la plantat

Andreea Dinu

Georgiana Simion

clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Ieri, zeci de elevi din Târgoviște au dat o mână de ajutor la conservarea mediului înconjurător. Voluntarii au pus mâna pe caze și au plantat zeci de copaci în comuna Ulmi. Acțiunea a fost organizată de Centrul Europe Direct în parteneriat cu Direcția Silvică Târgoviște. 

Animați de spiritul de echipă, voluntarii Centrului, împreună cu elevii Liceelor Tehnologice „Voievodul Mircea” și „Ion Ciorănescu” din Târgoviște, și-au luat munca în serios și s-au organizat într-un act plin de energie și inițiativă.

Interviu: Steliana Petre, un munte plin de energie

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Liceul I.H. Rădulescu)

Cu pași rapizi, îmbrăcată în haine lejere dar decente, și cu părul des, cuprins de bucle ce ating umerii lin, Steliana pășește pe holurile liceului cu catalogul și cartea de Română în mână. Acel chip serios arată o doamnă dornică de a le preda elevilor și nu îți pare că ar face ceva mai special de atât. Singurul lucru ce o dă de gol sunt ochii aceia micuți, de o culoare albastră intensă, care îți spun că iubesc natura! 

M-am gândit să-i întreb câte ceva, așa că m-am apropiat de ea:

Rep.: Ați devenit unul dintre cei mai buni profesori de la Liceul I.H. Rădulescu. La ce vârstă v-ați dat seama că doriți să deveniți profesoară? 

Steliana Petre: Nu știu dacă sunt unul dintre cei mai buni profesori, dar sunt sigură că îmi doresc să fiu. Către această profesie m-a atras pasiunea pentru lectură, datorită căreia am ales să urmez Facultatea de Litere. Nu m-am gândit la ceea ce înseamnă să fii profesor decât în momentul în care am trecut din bancă la catedră. A fost greu în primii ani, cum este orice început, dar mi-am dat seama că este ceea ce doresc să fac. Cred că am fost influențată și de faptul că mama mea a fost învățătoare.

Interviu: Vlad Moldovan, tânărul pe care Adrian Iovan l-a învățat să zboare

Maria Burnei

(clasa a XI-a, Liceul N. Ciorănescu)

Totul a început în urmă cu o lună, când îl urmăream pe Cristian Ștefan, live pe Youtube, discutând despre alimentația sănătoasă.

El ne tot îndemna să îi adresăm întrebări în secțiunea de comment-uri pe teme de dezvoltare personală. Am aruncat o privire acolo și n-am dat decât de o întrebare a unui tip de 17 ani, pilot în devenire. „E un drum extrem, dar EXTREM de dificil de urmat - scria el. Vreau să te întreb cum să procedez astfel încât problemele de zi cu zi să nu mă afecteze, sunt o fire mai sensibilă în sinea mea”.

Mi s-a părut un băiat interesant și am vrut să-l cunosc mai bine. Am descoperit apoi că e un tip de la care chiar am ce învăța. 

Sistemul actual de învățământ românesc: “Nimeni nu ne învață CUM să învățăm“

Aici elevii, acolo... e cineva?

Andreea Dinu

Mădălina Ancuța

Ștefan Khalil

În zilele noastre, se găsesc mulți adepți, dar și mai mulți contestatari ai sistemului de învățământ românesc. Conform unui sondaj realizat de un grup de tineri nemulțumiți de situația învățământului, cei mai mulți contestatari se găsesc în rândul părinților care își trimit copiii la școală și observă foarte mari diferențe între sistemul de învățământ prin care au trecut ei și cel prin care trec acum copiii lor.

“Învățământul de astăzi este rezultatul unor guvernări succesive, rivale între ele, unde fiecare ministru al Învățământului a încercat să-și lase amprenta personală și eventual să urmeze, de fiecare dată, alt model străin. Rezultatul? Haosul de astăzi“ - e de părere Violeta Khalil, mamă a 2 liceeni târgovișteni. Ea spune că, probabil, cea mai serioasă problemă este diferența dintre învățământul urban și cel rural. “Elevii din mediul rural obțin, de regulă, note bune care nu echivalează notele mari din învățământul urban. Din păcate, aceste note contează la admiterea la liceu și mai departe la admiterea la facultate. Astfel, elevii mediocri din mediul rural ajung la licee bune, unde nu fac față, iar elevii buni din mediul urban ajung la licee slabe unde își pierd spiritul competitiv și se plafonează” - susține Violeta. 

Adrian Popescu: Libertate în pași de dans

Interviu cu un necunoscut

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Vineri, seară, plictiseală, străin...

Sunt momente în viața unui om când nu are sau nu vrea să facă nimic. Același sentiment l-am avut și eu seara trecută când, cu toate că știam că am de lucrat la un articol, am preferat să mă urc într-un taxi și să cobor pe Centrul Vechi, care era înecat de o mulțime de oameni.

Plictisită de lumina tare și playlist-urile eterne ale unor cafenele, mă opresc în fața ușii de la Bonton, fără să observ vreo față cunoscută. Zâmbesc și intru spunându-mi: Perfect!

În cafeneaua aia întunecată, sub perdelele roșii și candelabrele cu zorzoane, lumea discuta subiecte existențiale, iar eu eram pierdută în dorința de a întâlni o persoană cu o poveste genială pentru articol. Căutam ceva diferit: un om liber, care trăia după propriile lui reguli, o fată pe care s-o invidiez, un băiat de care m-aș putea îndrăgosti.

Verificasem deja lista de prieteni de pe facebook de câteva ori, dar nu știam cum să deschid subiectul în favoarea mea, cum să-i cer unui necunoscut să-mi vorbească, ba mai mult decât atât, cum să-l invit afară și să-l provoc la un joc despre oameni, povești și povestea omului din el.

Interviu: Sebastian Bălășoiu, între meseria de actor și cariera ratată în Arhitectură

Ștefan Khalil

(clasa a XI-a, C.N. C-tin Carabella)

„Mă numesc Sebastian Bălășoiu, vin din Focșani, sunt actor de 10 ani. În acești 10 ani am jucat 34 de roluri. Momentan lucrez la Teatrul Municipal Tony Bulandra din Târgoviște”. Așa se prezintă pe scurt, în termeni contabilicești, cel pe care aveam să-l intervievez în urmă cu o săptămînă pentru Atelierul de Jurnalism și Comunicare. Casa și-o decorează singur și face modelaj în plastilină. Conturează și siluete de oameni. Asta în puținul timp pe care-l mai are liber, între repetițiile la „Furtuna”, „Bacantele” sau ”Năpasta” - piese în care îl putem vedea în această perioadă la teatrul din Târgoviște.

Reporter: Cum ai ajuns la Târgoviște? 

Sebastian Bălășoiu: Am ajuns la Târgoviște pentru că am vrut să fug de acasă și am fost invitat încă din facultate de directorul actual să joc aici. Și am rămas. Am vrut să fiu independent.

Rep: Cum decurge o zi normală din viața unui actor?

S.B.: Păi, în primul rând te trezești, te uiți pe fereastră, te scarpini în cap, vezi în ce oraș trăiești și îți pui întrebarea: „Unde mă duc și de ce”? După aceea, te îndrepți frumușel spre teatru și începi munca. De obicei, în jurul orei 10 dimineața începem treaba. După-amiază, de regulă, avem pauză de masă, dar din păcate actorii nu prea mănâncă; unii preferă cafeaua. După această pauza, revii la muncă, până la miezul nopții. Dacă vrei, poți sta până la 5 dimineața, nu te oprește nimeni.

Luna Pădurii: Elevii cantacuzini trag un semnal de alarmă

Luna Pădurii, 15 martie-15 aprilie, a fost marcată anul acesta și de elevii Colegiului Național Constantin Cantacuzino din Târgoviște

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

27 de elevi de la Colegiul Național Constantin Cantacuzino din Târgoviște s-au mobilizat săptămâna trecută și au derulat mai multe activități de plantare, cu ocazia Lunii Pădurii, dar au și promovat importanța pe care această campanie o are pentru mediul înconjurător.  

„Luni, 17 martie, a fost ziua dedicată informării, zi în care, în incinta liceului, am lipit afișe și am împărțit baloane celor mici. În exteriorul liceului, am distribuit flyere” - povestește inițiatoarea proiectului, Bianca, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Cantacuzino. Ea mai spune că marți a fost ziua „cutiuței cu întrebări”, zi în care elevii au fost testați pe subiecte ecologice. „A treia zi, miercuri, alături de clasele primare am făcut desene pe asfalt, iar joi și vineri am plantat copăcei” - precizează Bianca.

Fenomenul THE MOB

Se spune că visele încep atunci când te trezești, iar ei s-au trezit deja...

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Nu sunt frați de cruce, dar sunt frați de suflet. Timpul, bucuriile, necazurile, reușitele și eșecurile i-au unit și, astfel, s-a legat o trainică prietenie.

Erau doar o gașcă de prieteni cu activități comune, dar au devenit o familie cu același vis: să reprezinte România la concursurile la care, până acum, nu a avut participanți. Tot ce au reușit să facă și faptul că încă sunt împreună se datorează unui singur lucru: pasiunea pentru dans.

Totul a început cu o idee originală pentru proba de aptitudini de la Balul Bobocilor și s-a materializat într-un stil de viață.

Alexandru, tânărul visător al cărui destin stă sub semnul hazardului

Interviu cu un necunoscut

Denisa Andrei, Andreea Dulamă

(clasa a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Ţinuta casual, prezenţa simplă, dar misterioasă, părul brunet şi ochelarii sunt primele lucruri care îţi atrag atenţia la tânărul concentrat asupra cărţii sale, “Alchimistul”, de Paulo Coelho. 

Preferă să se bucure, în acelaşi timp, şi de atmosfera îmbătată de mireasma plăcută a primăverii şi astfel, îl zărim citind pe o bancă, în Parcul Chindiei. 

Oamenii par a fi uitat să profite de frumuseţea şi liniştea naturii, poate acesta a şi fost motivul pentru care l-am observat atât de rapid, hotărând ca el să fie persoana căreia îi înaintăm timid “propunerea” noastră de interviu. Interviu cu un necunoscut.

Interviu: Despre Erasmus+, cu profesorul Elenuța Văsii

„Un program care îi ajută pe participanți să-și depășească limitele” 

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

Erasmus+ este noul program al Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport, care urmează să se deruleze în perioada 2014- 2020. Erasmus+ oferă oricărui cetățean european posibilitatea de a studia, de a se forma și de a câștiga experiență ca voluntar, în afara țării. Scopul programului este de a susține eforturile de modernizare a sistemelor de educație.

Elenuța Văsii, profesorul responsabil cu mediatizarea proiectului în interiorul Colegiului Național Constantin Cantacuzino, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări legate de Erasmus+.

Școala de Teatru Mircea Albulescu prezintă "Titanic în 40 de minute"­

Trupa de liceeni a Școlii Mircea Albulescu din Târgoviște se pregătește de prima participare la un Festival de teatru, la Baia Mare. Spectacolul "Titanic în 40 de minute", pus în scenă de grupa actorului Mircea Silaghi, a fost prezentat, în premieră, luni, publicului târgoviștean.

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Piesa presupune o abordare neobișnuită a filmului de lung metraj "Titanic" regizat de James Cameron. Elementul inediat al spectacolului constă în faptul că cei 10 actori în devenire sunt atât personaje, cât și decor. Ei joacă și rolurile ce le­-au fost distribuite, cât și mobilierul și întregul decor. Liceenii au fost modelați și formați ca echipă de actorul Mircea Silaghi.    

Campania „Tinerii votează- Tinerii contează” se apropie de Târgoviște

Cristian Bănulescu

Consiliul de Tineret al României împreună cu Liga Tinerilor Ambasadori pentru Participare s-au întâlnit săptămâna trecută la Poiana Mărului, în județul Brașov, unde au luat parte la mai multe sesiuni de training.

Cine sunt ei?

Consiliul Tineretului din România este o platformă de și pentru tineret, principal partener de dialog pe problematica tinerilor și membru al Forumului European al Tineretului. Liga Tinerilor Ambasadori pentru Participare este reprezentată de un grup de 16 tineri cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani. 

Tinerii participanți la întâlnirea de la Poiana Mărului au fost selectați din toate regiunile țării.

Dincolo de aparențe: Adri Ana sau „Fata Fluture”

Interviu cu un necunoscut

Mădălina Ancuța

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

După o oră de matematică și încă una de economie care mă dăduseră complet peste cap, până și clopoțelul suna mai voios. Am pornit grăbită din clasa aflată la subsol și m-am oprit cu răsuflarea tăiată în fața tonomatului de cafea de lângă Secretariatul liceului. Pauza e scurtă... 5 minute... Ce să facem, trebuie trebuie să ne conformăm... 

În fața mea, coadă. Câțiva liceeni povesteau de-ale lor și chicoteau. Mintea și ochii îmi erau furate de gândul: „Cine oare ar putea să-mi acorde un interviu pentru tema de la Cursul de Jurnalism?”. Chiar nu aveam nicio idee. Dar, ca de fiecare dată, norocul îmi surâde! Fata din fața mea se întoarce subit, cu un surâs în colțul gurii și... se uită în jos, la picioarele mele. O călcase pe picior, iar un simplu „Scuze!” a fost cheia care a dat startul conversației dintre noi. Cu îndrăzneala care mă caracterizează am tras-o deoparte și am început să o iau la întrebări. Primul lucru pe care am vrut să-l știu a fost... zodia în care este născută. Era Taur, compatibilitate bună cu Scorpionul, și asta mi-a dat încredere să merg mai departe.

''Antarctica, un colț de rai'' nu este o carte despre pinguini

Maria Burnei

(clasa a XI-a, Liceul N. Ciorănescu)

''Antarctica, un colț de rai'' este titlul cărții lansate luni de Ileana Bocanciu, în care descrie experiența și evenimentele trăite în urmă cu 8 ani în Antarctica, pe durata celor 70 de zile petrecute la capătul lumii.

Autoarea susține că ''a fost o experiență extrem de dificilă. De aceea, acest titlu al cărții are și un subtitlu- Singură la capătul lumii. Chiar dacă mai întotdeauna am fost înconjurată de oameni, uneori sau deseori m-am simțit foarte singură'' - povestește Ileana. ''Această carte este punctul meu de vedere față de această expediție. Nu este o carte științifică. Nu este o carte despre pinguini. Este o carte despre oameni, o carte despre surprizele pe care ți le pot oferi oamenii la capătul lumii'' - a ținut să precizeze autoarea.

Târgoviștenii au învățat cum să se elibereze de emoțiile toxice

Oana Stan

''Cum să te eliberezi de emoțiile toxice''. Aceasta a fost tema celei de-a patra ediții de Coaching în Târgoviște, care s-a desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute, la Biblioteca Județeană Dâmbovița. Alina Goanță, lifecoach, i-a învățat pe participanți cum să se elibereze de emoțiile toxice prin diferite exerciții și discuții.

Mai periculoasă decât alcoolul și țigările: Singurătatea!

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Liceul I.H.Rădulescu)

Omul nu suportă pre mult timp izolarea de lume, singurătatea îmbolnăvește și ucide!

Globul pământesc este locuit de miliarde de persoane. Unele dintre ele, în ciuda faptului că lumea s-a modernizat, încă se simt atât de marginalizate, încât deseori cad în depresie și se îmbolnăvesc misterios sau chiar se sinucid.

Pentru ele, lumina de la capătul tunelului nu există sau, pur și simplu, nu o văd!

Sunt persoane care spun: "Dacă s-ar gândi câtuși de puțin, să vadă lumea așa cum o facem noi, poate că nu s-ar mai simți singuri!" Însă răspunsul la această afirmație este foarte simplu! Lor nu le-a arătat nimeni cum să o vadă, cum să vadă lumea în felul celor care reușesc să zâmbească în fiecare moment...

Toți medicii întreabă: "Consumați alcool?", "Fumați?"... Dar câți dintre ei întreabă: "Vă simțiți singur?"

Mai periculoasă decât alcoolul și țigările: IUBIREA

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Să fii visator, să vezi în fiecare frunză căzută o amintire, să fii mai mult decât ești, să iubești. Ce ai face atunci? 

Stai! Respiră o clipă și uită-te la ea. Privește-o o săptămână întreagă și apoi pleacă. Las-o să își țeasă farmecele, dă-i voie să te vrăjească, să îți arate lumea prin ochii ei timp de o săptămână și apoi pleacă. Atunci ce te-ai face? Să îi vezi chipul în fiecare obiect, în fiecare persoană, în tot ce te înconjoară, și să îți dai seama că este doar o amintire. Sau să nu o mai vezi deloc, nicăieri. Nu mai e cu tine, ai părăsit-o. Încerci să o revezi, dar nu reușești, și atunci îți dai seama că a fost și nu mai e.

''Free Gigi!'' vs. ''Free Gică!''

A fi sau a nu fi grațiat.
Președintele PNL, Crin Antonescu și cetățeanul Victor Ponta susțin grațierea lui Gică Popescu.

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

După toată nebunia provocată de sentința ce i-a fost dată lui George Becali, care are de ispășit trei ani de închisoare cu executare în Dosarul schimbului de terenuri, un alt dosar a îngenuncheat săptămâna aceasta lumea fotbalului românesc.

Ioan și Victor Becali, Mihai Stoica, Gigi Nețoiu, Jean Pădureanu, George Copos, Cristi Borcea și Gică Popescu au fost condamnați marți de Curtea de Apel București la închisoare cu executare în Dosarul Transferurilor de Jucători. În rechizitoriul DNA au fost prezentate 12 transferuri ale unor fotbaliști români către cluburi din străinătate, în perioada 1999-2005.

Așteptându-se parcă la acest verdict și, oarecum resemnat, Gică Popescu declara cu puțin înainte de anunțarea sentinței: ''Nu vreau să vorbesc despre acest lucru. N-am vorbit niciodată de când a început acest dosar. Nu voi vorbi nici acum, nici după aceea, după ce se va fi terminat. Nu m-a atras nimeni în acest dosar. Fiecare e responsabil de ceea ce face, de propriile acțiuni. Eu sunt responsabil de tot ce am făcut''. După ce au aflat vestea acuzării fostului internațional, familia, avocații, prietenii, dar și simplii iubitori de fotbal au început demersurile în legătură cu semnarea unei petiții pentru grațierea lui Gică Popescu.

Castellon de la Plana, orașul spaniol în care nu te plictisești niciodată

Mădălina Ancuța

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Curioșii și pasionații de călătorii ar trebui să știe că orașul Castellon de la Plana este cea mai bună recomandare turistică pentru a descoperi frumusețile Coastei de Est a Spaniei. Orașul este, în adevăratul sens al cuvântului, un pachet  turistic perfect ambalat.

O istorie de opt secole

Primii pași pe străzile Castellon-ului îți atrag atenția asupra frumuseților sale într-o clipită! Trebuie să ai la îndemână o hartă a orașului, iar descoperirea locurilor de vizitat va deveni floare la ureche. În caz că nu te descurci, castellon-ezii sunt prietenoși și calzi și cu siguranță dornici să te îndrume în descoperirea orașului pe care cu mândrie îl locuiesc.

Primarul orașului și oamenii de acolo ne-au invitat să savurăm puțin din istoria orașului, învăluită din plin în legende. ''Prima dată, Castellon a fost un sat unde lumea se ocupa cu agricultura. Chiar dacă a luat naștere acum 8 secole, Castellon deține un aspect urban medieval cu elemente antice și locuri frumoase pe care poți să le vizitezi'' - povestește primarul Alfonso Bataller.

Lanț uman împotriva traficului de ființe umane, la Târgoviște

''Nu suntem marfă''

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Clubul Soroptimist International Târgoviște a organizat vineri, cu ajutorul voluntarilor din mai multe licee din oraș, a șasea ediție a proiectului ''STOP Traficului de Ființe Umane''.

Participanții s-au adunat în fața Primăriei Municipiului Târgoviște unde, cu fundițe mov în piept (simbolul luptei împotriva traficului de persoane) și cu pliante care susțineau campania împotriva acestui act, au făcut un lanț uman și au protestat împotriva acestui cumplit flagel al lumii contemporane, în care ființele umane se vând și se cumpără ca orice marfă, fără pic de milă.
Acțiunea Soroptimist International a fost completată de discuții cu tinerii participanți la eveniment, cu scopul de a-i conștientiza cu privire la fenomenul traficului de persoane.

Formele de exploatare a ființei umane pot îmbrăca diferite forme, precum ținerea în stare de sclavie sau lipsire de libertate, obligarea la practica prostituției sau alte forme de exploatare sexuală, prelevarea de organe etc.

Marea simulariadă

Andreea Dinu

Georgiana Simion

Elevii de clasele a XI-a și a XII-a au susținut săptămâna aceasta simularea examenului de Bacalaureat. Testările au început luni cu proba la Limba și literatura română, a continuat miercuri cu proba obligatorie a profilului și s-a încheiat vineri cu proba la alegere a specializării. 

În premieră anul acesta, simulările au fost susținute și de elevii din clasa a XI-a. Decizia a fost luată de Ministerul Educației în urma rezultatelor slabe din ultimii ani de la Bacalaureat. 

Reacțiile elevilor după testare au fost  diferite, de la zâmbete pline de optimism

până la dezamăgiri. ''Nu mă așteptam să pice comedia, mă gândeam mai mult la romantism, la operele lirice. Rețelele de socializare au fost o surpriză, exact pe placul nostru '', a declarat imediat după simularea la Limba română un elev din clasa a XI-a. ''A fost relativ ușor, și la matematică,dar și la română. Trebuia să fii atent și totul mergea perfect. La matematică, subiectul al treilea a fost puțin mai dificil, însă până la vară mai avem destul timp să ne pregătim. Să sperăm că subiectele la Bac vor fi la fel de ușoare '', a declarat zâmbind Mihai, elev în clasa a XII-a.

O altă tânără de 18 ani, Ioana, nu este de aceeași părere: ''A fost destul de greu, mai ales pentru noi care nu am studiat comedia la clasă, iar pentru maximul de puncte trebuia să scrii un eseu asemenea celor din carte. Se pare că părerile noastre nu contează, iar ceea ce vedem noi în operele literare nu a impresionat niciodată pe nimeni'' - spune Ioana.

Toate probele au fost scrise, iar rezultatele vor fi afișate pe 14 martie.

Primăvara

Să uiți... relaxat... Și să îți reamintești îmbătat de briza primăverii...

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Liceul I.H. Rădulescu)

Singurul anotimp care te îmbată, cu ajutorul aerului rece și al florilor din pomi este primăvara. Pentru mine, inspirația înseamnă primăvară, iar primăvara - un nou început.

Imaginează-ți că stai pe o bancă sub doi cireși înfloriți, iar în spatele tău un mic râu albastru se aude curgând la vale. Un șuierat se aude venind din depărtare, din ce în ce mai aproape.

Închizi ochii și, deodată, te lovește! Un aer înțepător îți răvășește părul și face petalele florilor de cireș să te acopere. Deschizi ochii și te înfunzi în acea ploaie roz, simțind cum tot corpul ți se relaxează.

Primăvara trece pe lângă noi exact ca dragostea. Te îmbată și apoi pleacă... Dar revine...

''Salonul Internațional de Fotografie'' s-a aflat, timp de 10 zile, la Târgoviște

Denisa Andrei

''Salonul Internațional de Fotografie'' și-a închis astăzi porțile, după ce timp de 10 zile s-a aflat la Târgoviște. Expoziția a fost organizată de Complexul Național Muzeal ''Curtea Domnească'', cu ocazia aniversării a 70 de ani de la deschiderea primului muzeu din oraș. 

În luna îndrăgostiților, iubitorii de artă dâmbovițeni și-au putut bucura privirile și, de ce nu, sufletele, cu ajutorul celor 70 de lucrări prezentate la ''Salonul Internațional de Fotografie''. Operele au fost selecționate după criterii riguroase de către un juriu de specialitate.

Vernisajul a avut loc pe 17 februarie și a fost unul de excepție, printre invitații de marcă ai evenimentului numărându-se profesorul Ion Mărculescu, fondator al Grupului Fotografic Târgoviște, ale cărui merite au fost dovedite de-a lungul timpului prin câștigarea a două medalii de aur la un Salon de Fotografie în Spania și, de asemenea, a unui trofeu olimpic.

Cei prezenți la deschiderea ''Salonului Internațional de Fotografie'' de la Târgoviște s-au delectat prin intermediul cadrelor surprinse de artiști fotografi din toată lumea, ce au fost expuse inițial la Oradea, unele dintre acestea aparținând și unor români. Unul dintre ei - târgovișteanul Ciprian Ilarion Grigorescu. El a participat la expoziție cu o fotografie intitulată ''Directions'', cadru imortalizat în zona Centrului Vechi din Târgoviște. 

''Scopul Salonului-Concurs este, de departe, unul creativ, menit să îmbunătățească spiritual viața târgoviștenilor dornici de frumos, precum și a comunității din care aceștia fac parte'' - a declarat la vernisaj profesorul Ion Mărculescu.

''Tinerii votează - Tinerii contează''

Cristian Bănulescu

Sub această denumire Consiliul Tineretului din România a lansat săptămâna trecută, la București, o campanie menită să stimuleze participarea activă a tinerilor la alegerile pentru Parlamentul European, în calitate de cetățeni corect informați și responsabili.

În cadrul campaniei, va fi creată o comunitate de tineri ambasadori pentru participare și, de asemenea, va fi constituită o ''Caravană a Participării'' în cele opt regiuni de dezvoltare, aceasta urmând a se opri și la Târgoviște. De asemenea, pe parcursul lunilor care urmează, vor fi organizate dezbateri cu tineri și candidați pentru Parlamentul European în București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, dar și o campanie on-line. 

Evenimentul de săptămâna trecută a reunit reprezentanți ai mediului neguvernamental de și pentru tineret, precum și autorități publice în domeniul tineretului. Campania ''Tinerii votează - Tinerii contează'' se dorește a fi un spațiu de promovare a oricăror alte inițiative care vizează în special informarea și încurajarea tinerilor de a participa la alegerile europarlamentare din luna mai.

Când sărbătorim iubirea?

Dragobete vs Valentine’s Day 

Andreea Dinu

Georgiana Simion

Roxana Cotorogea 

Abia trecută febra cadourilor de sfârșit de an, că magazinele se umplu iarăși de îndrăgostiți doritori să-și mărturisească iubirea. Și, cum în februarie, “dragostea plutește în aer”, și cum una n-ar fi fost de ajuns, dragostea are, la români, două zile aniversare. Aici apare înfruntarea finală: bomboane de ciocolată, cină romantică și lenjerie sau alergat după flori de primăvară prin pădure? Valentine’s Day sau Dragobetele?

Criticată de unii, acceptată și apreciată de alții, cu fluturași în stomac sau dimpotrivă, sărbătoarea Sfântului Valentin prinde rădăcini tot mai adânci, atrăgând pe zi ce trece tot mai mulți adepți.

Povești de suflet: Cronica unei morţi neanunțate

Denisa Andrei

clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu

Timpul trece, oamenii uită, valorile însă rămân...

Caractere ce pot influenţa indiscutabil viaţa unui elev, profesorii sunt persoane ale căror chipuri, nume şi măreţie nu le poţi uita vreodată. 

Marius Badiţescu, un om în adevăratul sens al cuvântului, a făcut din eleganţa francezei o pasiune pentru toată viaţa şi a arătat faptul că şcoala poate însemna şi altceva decât o instituţie a terorii, chinului sau a corvoadei.  Aflată într-un şoc profund, produs de trecerea iremediabilă a timpului, mă refugiez încercând să mă bucur de singura modalitate în care pot revedea  acel chip îndrăgit, dar probabil, mai nou, uitat de toţi.

Asta mă duce,  inevitabil, cu gândul la trecut. Mai greu sau mai ușor, îmi aduc aminte de momentele de acum patru ani în care i-am zărit pentru prima dată înfăţişarea cu aspecte predominant greceşti, însoţită de un miros greu de tutun. 

Povești de suflet: Cu ochii închiși

Cristiana Preda
clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu

Stau așezată pe un mănunchi de ierburi pitice cu picioarele afundate în nisipul încins. Doar valurile se aud în liniștea nopții, valurile și gândurile mele. Tac. Privesc cu ochii reci cum soarele este înghițit de orizont, repede, din ce în ce mai repede, până când totul se face negru. Închid ochii. Se lasă o ceață densă ce începe să-mi bântuie prin amintiri.

Aud o șoaptă dulce, melodioasă, dar nu înțeleg ce spune. Încerc orbește să o prind, căci o cunosc prea bine. Mă agăț fără să vreau de mâna unui om cu statura înaltă și impunătoare. Se uită la mine cu ochii negri, se apleacă ușor, se așează în genunchi și îmi fixează privirea cu ochii lui nemuritori. O frunză rătăcită îi captează atenția. Pe buzele cărnoase și roșii schițează un zâmbet. Același zâmbet mă atrăgea la o poveste de câte ori ne întâlneam. Ochii au început să îi strălucească asemenea cărbunilor ce se întâlnesc cu focul. Stă atât de impunător, dar totuși calm, și parcă se așteaptă să audă glăsciorul firav al micuței frunzulițe. Nu mă mir, nu îmi permit. Încă îmi aduc aminte de pasiunea lui pentru natură. Dimineața alerga în pădure, uneori culegea câte o floare, dar întotdeauna își vizita buturuga. Mi-a arătat-o și mie odată. Era undeva în jurul unui lac, frumos aranjată. Pentru el, o frunză căzută din copac nu însemna doar un anotimp, ci o viață pierdută.

Da, vorbesc despre bunicul meu. M-a învățat cum să privesc lumea într-un fel frumos, mi-a arătat că orice lucru, oricât de mic, oricât de neînsemnat, poate lua înfățișarea pe care o doresc. M-a învățat că lumea e schimbătoare, dar orice s-ar întâmpla eu trebuie să rămân la fel.

Un val se izbește de țărm și ceața se risipește brusc. Aș fi vrut să mai stea să îi spun o vorbă bună, dar nu se poate. Mă ridic, privesc o clipă marea și plec.

Povești de suflet: Prima iubire

Roxana Cotorogea
clasa a IX-a, C.N. Constantin Cantacuzino

Străină într-un mediu de gheaţă. Oameni reci controlaţi de rutină. Străzi încărcate dar totuşi goale.

Ea, rătăcitoare, mătura cu paşi grei dar goi strada până la liceu. Umbra o reflecta trup şi suflet încărcată de gânduri şi apăsări. Trecea neobservată pe coridoare, în săli de clasă, la cursuri. Avea o tactică netestată: răspunsul prin tăcere. Nu era invizibilitatea o alegere, ci pur şi simplu o invazie a indiferentului care, neputând fi controlată, s-a transformat.

El, visător, dependent de lucrurile lumeşti, de oameni şi de acţiuni, păstra aceeaşi nostalgie. Avea ochii aţintiţi în larg, asupra a nimic. Îşi trecea privirea de la persoană la persoană şi, deşi deţinea o vedere de vultur, nu-l impresiona nimic.

Involuntar, privind ca de obicei pe o direcţie nestabilită, fără ţintă, se izbeşte. Se izbeşte de invizibilitatea ei. Îl loveşte un val de simţuri, de parcă viaţa lui începe în acel moment. Şi-a găsit scopul, a găsit diferitul, a găsit acul în carul cu fân, şi-a găsit prima iubire.

Toate privirile aruncate zi de zi parcă aveau sens acum, cînd toate luminile lui erau aruncate asupra ei.