Alexandru, tânărul visător al cărui destin stă sub semnul hazardului

Interviu cu un necunoscut

Denisa Andrei, Andreea Dulamă

(clasa a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Ţinuta casual, prezenţa simplă, dar misterioasă, părul brunet şi ochelarii sunt primele lucruri care îţi atrag atenţia la tânărul concentrat asupra cărţii sale, “Alchimistul”, de Paulo Coelho. 

Preferă să se bucure, în acelaşi timp, şi de atmosfera îmbătată de mireasma plăcută a primăverii şi astfel, îl zărim citind pe o bancă, în Parcul Chindiei. 

Oamenii par a fi uitat să profite de frumuseţea şi liniştea naturii, poate acesta a şi fost motivul pentru care l-am observat atât de rapid, hotărând ca el să fie persoana căreia îi înaintăm timid “propunerea” noastră de interviu. Interviu cu un necunoscut.

Acceptă, oferindu-ne un zâmbet sincer, primitor şi ne invită să luăm loc alături de el pe bancă. 

Alexandru mărturiseşte că nu prea ştie ce anume să ne spună din povestea sa şi că vom fi nevoite, mai degrabă, să-i punem multe întrebări. Întrebări au fost, însă nu atât de multe, întrucât replica sa sinceră părea epilogul uimitoarei poveşti ce urma a fi destăinuită. “Experienţele te schimbă, iar oamenii te ajută să te defineşti”, crede cu tărie tânărul din fața noastră.

Oare îşi poate cineva imagina că la vârsta de numai 25 de ani, existenţa unui tânăr este deja încărcată de momente la care aspiră, probabil, mulţi dintre noi? 

Poate că nu, luând în considerare, mai ales, alura naivă şi aparent copilăroasă a tânărului, care preferă să pună romanul deoparte şi să ne ofere, atent selectate, cele mai importante detalii. Născut în zodia Peşti, se descrie ca fiind visător, nehotărât şi introvertit, deşi cu mare bucurie şi-a găsit curajul de a se deschide în faţa noastră. 

Afirmă că este pasionat de maşini, ceea ce ar părea, la prima vedere, superficial, însă imediat ne vorbeşte despre dezvoltarea personală şi plăcerea sa de a călători. 

Îşi doreşte să facă turul Europei şi… de ce nu, să devină părtaş la înconjurul lumii. 

Este fascinat de cultura asiatică şi de Japonia, în special, ţară pe care ar vrea s-o viziteze alături de o persoană deosebită din viaţa sa, alături de Ea.  

A cunoscut-o într-o situaţie tipică, dar totuşi uimitoare. Demult petrecută, dar niciodată uitată. Pe sub ochelari, observăm ochii căprui pierduţi, ce lucesc la amintirea clipelor trăite, care trădează, de altfel, emoţia lui Alexandru. În 2009, călătorind cu trenul din Bucureşti în Petroşani, atenţia i-a fost captată de Ea, însă neavând curajul să-i adreseze vreun cuvânt, s-a mulţumit cu imaginea sa perfectă, păstrată intactă în sufletul ale cărui porţi urma să se deschidă, cu acest prilej, destul de larg.

Povesteşte, cu greutate de trecerea anilor, neocoliţi, însă şi de alte întâmplări. Îşi aminteşte oarecum amuzat şi puţin stânjenit momentul în care a aflat ce semnificaţie are o iubire interzisă, atunci când între el şi profesoara sa din timpul liceului s-a înfiripat ceva mai mult, dar ceva de pe urma căruia nu are regrete. “Dacă aş da timpul înapoi, aş face aceleaşi greşeli, numai că mult mai devreme”, spune el cu nonşalanţă. 

Ea, ajutată parcă de forţa hazardului, avea să reapară însă  atunci când el se aştepta mai puţin. În 2011, pasiunea mersului pe munte urma să i-o readucă în cale, prin intermediul unui site cu tematică specifică, realizând atunci că puterea sentimentelor nu îl mai putea lăsa să o piardă atât de uşor. În felul ăsta, în apogeul unei relaţii închegate aproape complet, a urmat ulterior dezbinarea, Ea fiind nevoită să meargă în Japonia. 

Distanţa i-a separat. Fizic, dar nu şi sufleteşte. Strângând în mâini cartea, Alexandru încearcă să o descrie ca fiind “inocentă, naturală, purtându-se ca un copil” şi spunând că “asta atrage un bărbat”.

L-am întrebat şi cum priveşte viitorul. “E mai bine să nu ai aşteptări”, a răspuns el, dând de înţeles că nu exclude plecarea în Marea Britanie sau cel puţin din acest oraş, având în vedere că nimic nu îl mai poate reţine aici şi oricum, fiind o persoană care întâmpină cu braţele deschise noul. De altfel, un răspuns categoric nu am primit nici cu privire la Ea. Au vorbit în legătură cu o excursie pe munte în cursul verii ce urmează, atunci când se va întoarce în ţară. Din glasul său tremurat, ne-am putut da seama că Ea încă este prezentă în inima lui. 

Cu o umbră de mister, Alexandru ne-a împărtăşit universul său lăuntric, în care păstrează, nepătate şi neatinse de trecerea vremii, clipe care alcătuiesc adevărata fericire pentru el. Crede că o poate obţine prin intermediul echilibrului şi al împăcării cu propria persoană.