
Miruna este fata care în fiecare dimineață se trezește în jurul orei 6:00. Care niciodată nu uită să zâmbescă imediat cum s-a trezit, chiar dacă este leșinată de somn pentru că a stat până seara târziu pentru a povesti cu prietenii apropiați, dar - cel mai important - cu iubitul ei. El fiind cel care o înțelege și o sprijină, lângă el se simte fericită și în siguranță.

Tot timpul încearcă să iasă victorioasă. La școală îi place să se implice în fiecare activitate și să facă totul cât mai bine. Să nu uităm: este adolescentă; deci, este o romantică incurabilă. Este tristă în momentele în care nu poate fi lângă iubitul ei, așa că îi face o mică surpriză pentru a-i readuce aminte că e special în viața ei printr-un mesaj romantic sau pur și simplu un "te iubesc" spus din toată inima și cu toată patima. Da, viața ei pare perfectă și pe toți îi auzi spunând: "Roșcata e cu zâmbetul pe buze și e fericită mereu!"; dar aceasta este doar o mască.
Descoperind Spania
Adevărul este că în adâncul ei se dau lupte, lupte grele și aprigi în fiecare zi și moment. Încă de când era mică, părinții ei au lăsat-o în grija bunicilor materni cu care stă și în ziua de azi. La început i-a fost greu, chiar foarte greu să se acomodeze, așa că la 12 ani a decis să-și omoare dorul de ai ei și a plecat peste vară într-o scurtă vacanță de 3 luni.
Totul era diferit pe teritoriul Spaniei. S-a reîntors în România și totul a fost perfect până în ianuarie; mai precis, până a doua zi din an, când a primit vestea șoc: părinții ei se despart. În acel moment, copila s-a simțit singură, abandonată și a nimănui. Nu mai avea chef de nimeni și de nimic. Zilele treceau și a început, ușor-ușor, să înțeleagă că așa a fost să fie. Într-una din zile, a vorbit cu tatăl ei la telefon și între ei s-a născut o strânsă pritenie și, din acea clipă, a știut că poate conta pe el.
"Îmi iubesc părinții în egală măsură, ei sunt comoriile mele, dar acum și tatăl meu vitreg face parte din marea familie și îl iubesc și pe el", povestește Miruna.
"Micul bulgăre de zahăr" continuă să zâmbească
Fără să vrea, a ajuns să vadă viața prin ochii unei persoane mature. N-o să uite niciodată ziua de 5 mai 2011, când medicii Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii "Marie Curie" i-au spus că suferă de diabet zaharat tip 1 insulinodepenet. Din nou, lumea ei s-a lovit de pământ, nu mai vedea un viitor, un orizont, nu mai înțelegea nimic. Cu răbdare, a înțeles însă ce înseamnă diabetul și a învățat tot ce era de învățat. Acum știe că cele 4 injecții pe zi și un regim alimentar sănătos înseamnă viață normală.
De atunci, Miruna a rămas în ochii doctorilor săi ca "micul bulgăre de zahăr" și este mândră de acest lucru. "Îmi iubesc familia, îmi iubesc iubitul, echipa medicală care mă îngrijește, prietenii, colegii... Îmi iubesc viața, chiar dacă încă de mic copil am fost supusă la încercări", își încheie Miruna povestea - cum altfel, decât zambind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu