joi, 3 aprilie 2014

Să ne cunoaștem: Cristiana Preda, adolescenta dependentă de muzică și sport

Cristiana este o elevă de 17 ani cu părul castaniu și ochii căprui în care adesea se găsește o floricică albă fermecătoare. Cu toate că este ușor timidă la început, are mereu o vorbă bună pregătită pentru tine.
Dacă o întrebi ce o definește, Cristiana îți va răspunde cu promptitudine că fără muzică viața ei ar fi mult mai dificilă. "Când apăs butonul de play și prima notă a melodiei se face auzită, pur și simplu totul devine mult mai clar. Încep să înțeleg ce am făcut până atunci și, mai important, de ce. Uneori, am impresia că am fost într-­o transă" - povestește Cristiana. Auzind asta, ai fi tentat să o întrebi dacă asta este ceea ce o definește. S­-ar duce în fața oglinzii și te­-ar întreba: "Ce vezi? Asta este ceea ce mă definește pe mine: eu, și nimic mai mult..."
Văzându-­te încă nedumerit, ți­-ar arăta chimono-ul ei alb de karate și cele 5 centuri, rodul unei munci grele și îndelungate. Apoi îți va arăta medaliile obținute la câteva concursuri, așezate la loc de cinste pe primul raft al dulapului. Tot acolo o să mai vezi fotografii înrămate cu ea și familia sau prietenii, la care ține atât de mult. "Uitându-­mă înapoi și văzând câte am realizat, îmi dau seama că nu aș fi reușit nici jumătate dintre ele fără familia și prietenii mei, care m-au susținut la fiecare pas" - spune Cristiana.

Plimbare la apus



Ajuns acasă la ea, nu se va grăbi să îți arate camera ei, ci te va duce la o plimbare în vârful dealului. Îți va arăta cât de frumos se vede Mănăstirea Dealu, aflată pe un deal vecin, la apusul soarelui. "Cred că cineva a scos­-o dintr­-o poveste și a pus­-o aici special ca noi să avem ceva frumos de care să ne bucurăm", zâmbește adolescenta. Te va duce, pe drumul de întoarcere, să îți arate un bazin de piatră în care se strânge adesea apă de ploaie. Îți va povesti cât de mult îi place să își aducă aici frumosul ciobănesc german, dar și cei 5 câini din curte, la o baie, după o ploaie de vară.

Când începe să bată vântul, poți vedea în ochii ei o sclipire, asemenea felinelor ce scapă din cușcă. "Uneori îmi place să vin aici și să îmi imaginez că sunt un vultur, doar eu și cerul. Ce pot cere mai mult? Din când în când, îmi imaginez că sunt un porumbel, un porumbel alb, căci ce poate fi mai frumos decât un porumbel alb?"... Vrei să o cunoști cu adevărat pe această fată visătoate de 17 ani? Uită-­te în ochii ei și îți va fi de ajuns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu