Interviu cu un necunoscut: Nea Alexandru, luptătorul din spatele blocului

Raluca Popa, Vlad Lăduncă (cls a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Avea o ținută mai mult săracă, o șapcă ponosită pe cap, o pereche de adidași incredibil de rupți în picioare și veșnica plasă cu conținut necunoscut pe care nea Alexandru o cară în fiecare zi după el. Căutasem multe persoane pentru acest "interviu cu un străin" și nu mare ne-a fost mirarea când aproape toți ne-au refuzat. Ne ducem spre el și îl întrebăm dacă este de acord să ne ajute, cu promisiunea că povestea va rămâne strict o "temă". Răspunde afirmativ și, împreună, ne îndreptăm spre cămăruța care îi servește drept cămin și adăpost, care e "acasă".

Primele semne ale sărăciei se văd încă de la intrare... salteaua ditrusă de vreme, gunoaiele prezente pe jos contrastează puternic cu singurele lucruri curate: o poză cu o doamnă blondă și frumoasă, și încă una cu un băiat și o fată ținuți în brațe de un bărbat. Nea Alexandru își începe istorisirea, avertizându-ne că nu este una precisă, multe lucruri fiind în ceață, dar că va face un efort să își amintească.

Interviu cu un necunoscut: Constantin Maican, chip senin cu sufletul pustiu

Ramona Dumitru, Diana Niculescu

(Jurnalism, anul I)

Viața-i dificilă, spun unii, însă o simplă privire în jur i-ar ajuta să-și dea seama că temerile lor, sau pur și simplu tot stresul cenușiu adunat în ghemotoace de gânduri târzii, nu sunt decât simple adieri ale unui vânt bătrân ca Planeta Pământ, că adevăratele drame sunt ascunse sub chipurile cele mai senine. Așa-i și cu Constantin Maican, tâmplarul simplu și veșnic dornic de discuții, omul a cărui poveste poate fi ușor transpusă într-un roman. Îl vezi mereu zâmbind atunci când merge pe străduța din apropierea casei sale. Își salută toți vecinii și poartă scurte conversații simple, banale… îi face plăcere să le vorbească, să le complimenteze grădinița cu flori din fața casei sau iarba tunsă perfect, dar timpul nu are răbdare, iar el merge mai departe purtând același surâs liniștitor. Își împinge în continuare bicicleta care a rămas tot stricată, însă asta nu îl supără, pentru că îl ajută să aducă mâncare pentru animalele sale.

Nu crezi până nu vezi: Povestea unui telechinetic

Roxana Cotorogea

(C.N. C-tin Cantacuzino)

Pe lângă puterea de caracter și de muncă, oamenii dețin puteri ce țin de inteligență și minte: Puterea minții. Telechinezia este o aplicație a acestei Puteri a minții, care presupune influențarea unor elemente fără a interveni fizic. Aceasta poate fi folosită pentru a muta ori pentru a modifica starea unui obiect. Mulți afirmă că telechinezia nu există cu adevărat, ci că este doar o metodă de fraudă și înșelătorie. Zicala spune „Nu crezi până nu vezi”, astfel că mi s-a dat șansa să aflu dacă telechinezia există.

Întâmplarea făcea ca, în ziua cu pricina, școala să mă numească elev de serviciu, lucru pentru care eram nemulțumită și revoltată. Era agitație în acea zi: numeroase activități cu profesorii, inspecții și ore deschise ce necesitau implicarea tuturor celor disponibili, adică inclusiv a mea, ca elev de serviciu. Prin această implicare „necesară”, am făcut cunoștință cu un profesor, al cărui nume va rămâne sub anonimat.

Adrian Popescu: Libertate în pași de dans

Interviu cu un necunoscut

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Vineri, seară, plictiseală, străin...

Sunt momente în viața unui om când nu are sau nu vrea să facă nimic. Același sentiment l-am avut și eu seara trecută când, cu toate că știam că am de lucrat la un articol, am preferat să mă urc într-un taxi și să cobor pe Centrul Vechi, care era înecat de o mulțime de oameni.

Plictisită de lumina tare și playlist-urile eterne ale unor cafenele, mă opresc în fața ușii de la Bonton, fără să observ vreo față cunoscută. Zâmbesc și intru spunându-mi: Perfect!

În cafeneaua aia întunecată, sub perdelele roșii și candelabrele cu zorzoane, lumea discuta subiecte existențiale, iar eu eram pierdută în dorința de a întâlni o persoană cu o poveste genială pentru articol. Căutam ceva diferit: un om liber, care trăia după propriile lui reguli, o fată pe care s-o invidiez, un băiat de care m-aș putea îndrăgosti.

Verificasem deja lista de prieteni de pe facebook de câteva ori, dar nu știam cum să deschid subiectul în favoarea mea, cum să-i cer unui necunoscut să-mi vorbească, ba mai mult decât atât, cum să-l invit afară și să-l provoc la un joc despre oameni, povești și povestea omului din el.

Alexandru, tânărul visător al cărui destin stă sub semnul hazardului

Interviu cu un necunoscut

Denisa Andrei, Andreea Dulamă

(clasa a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Ţinuta casual, prezenţa simplă, dar misterioasă, părul brunet şi ochelarii sunt primele lucruri care îţi atrag atenţia la tânărul concentrat asupra cărţii sale, “Alchimistul”, de Paulo Coelho. 

Preferă să se bucure, în acelaşi timp, şi de atmosfera îmbătată de mireasma plăcută a primăverii şi astfel, îl zărim citind pe o bancă, în Parcul Chindiei. 

Oamenii par a fi uitat să profite de frumuseţea şi liniştea naturii, poate acesta a şi fost motivul pentru care l-am observat atât de rapid, hotărând ca el să fie persoana căreia îi înaintăm timid “propunerea” noastră de interviu. Interviu cu un necunoscut.

Dincolo de aparențe: Adri Ana sau „Fata Fluture”

Interviu cu un necunoscut

Mădălina Ancuța

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

După o oră de matematică și încă una de economie care mă dăduseră complet peste cap, până și clopoțelul suna mai voios. Am pornit grăbită din clasa aflată la subsol și m-am oprit cu răsuflarea tăiată în fața tonomatului de cafea de lângă Secretariatul liceului. Pauza e scurtă... 5 minute... Ce să facem, trebuie trebuie să ne conformăm... 

În fața mea, coadă. Câțiva liceeni povesteau de-ale lor și chicoteau. Mintea și ochii îmi erau furate de gândul: „Cine oare ar putea să-mi acorde un interviu pentru tema de la Cursul de Jurnalism?”. Chiar nu aveam nicio idee. Dar, ca de fiecare dată, norocul îmi surâde! Fata din fața mea se întoarce subit, cu un surâs în colțul gurii și... se uită în jos, la picioarele mele. O călcase pe picior, iar un simplu „Scuze!” a fost cheia care a dat startul conversației dintre noi. Cu îndrăzneala care mă caracterizează am tras-o deoparte și am început să o iau la întrebări. Primul lucru pe care am vrut să-l știu a fost... zodia în care este născută. Era Taur, compatibilitate bună cu Scorpionul, și asta mi-a dat încredere să merg mai departe.