''Salonul Internațional de Fotografie'' s-a aflat, timp de 10 zile, la Târgoviște

Denisa Andrei

''Salonul Internațional de Fotografie'' și-a închis astăzi porțile, după ce timp de 10 zile s-a aflat la Târgoviște. Expoziția a fost organizată de Complexul Național Muzeal ''Curtea Domnească'', cu ocazia aniversării a 70 de ani de la deschiderea primului muzeu din oraș. 

În luna îndrăgostiților, iubitorii de artă dâmbovițeni și-au putut bucura privirile și, de ce nu, sufletele, cu ajutorul celor 70 de lucrări prezentate la ''Salonul Internațional de Fotografie''. Operele au fost selecționate după criterii riguroase de către un juriu de specialitate.

Vernisajul a avut loc pe 17 februarie și a fost unul de excepție, printre invitații de marcă ai evenimentului numărându-se profesorul Ion Mărculescu, fondator al Grupului Fotografic Târgoviște, ale cărui merite au fost dovedite de-a lungul timpului prin câștigarea a două medalii de aur la un Salon de Fotografie în Spania și, de asemenea, a unui trofeu olimpic.

Cei prezenți la deschiderea ''Salonului Internațional de Fotografie'' de la Târgoviște s-au delectat prin intermediul cadrelor surprinse de artiști fotografi din toată lumea, ce au fost expuse inițial la Oradea, unele dintre acestea aparținând și unor români. Unul dintre ei - târgovișteanul Ciprian Ilarion Grigorescu. El a participat la expoziție cu o fotografie intitulată ''Directions'', cadru imortalizat în zona Centrului Vechi din Târgoviște. 

''Scopul Salonului-Concurs este, de departe, unul creativ, menit să îmbunătățească spiritual viața târgoviștenilor dornici de frumos, precum și a comunității din care aceștia fac parte'' - a declarat la vernisaj profesorul Ion Mărculescu.

''Tinerii votează - Tinerii contează''

Cristian Bănulescu

Sub această denumire Consiliul Tineretului din România a lansat săptămâna trecută, la București, o campanie menită să stimuleze participarea activă a tinerilor la alegerile pentru Parlamentul European, în calitate de cetățeni corect informați și responsabili.

În cadrul campaniei, va fi creată o comunitate de tineri ambasadori pentru participare și, de asemenea, va fi constituită o ''Caravană a Participării'' în cele opt regiuni de dezvoltare, aceasta urmând a se opri și la Târgoviște. De asemenea, pe parcursul lunilor care urmează, vor fi organizate dezbateri cu tineri și candidați pentru Parlamentul European în București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, dar și o campanie on-line. 

Evenimentul de săptămâna trecută a reunit reprezentanți ai mediului neguvernamental de și pentru tineret, precum și autorități publice în domeniul tineretului. Campania ''Tinerii votează - Tinerii contează'' se dorește a fi un spațiu de promovare a oricăror alte inițiative care vizează în special informarea și încurajarea tinerilor de a participa la alegerile europarlamentare din luna mai.

Când sărbătorim iubirea?

Dragobete vs Valentine’s Day 

Andreea Dinu

Georgiana Simion

Roxana Cotorogea 

Abia trecută febra cadourilor de sfârșit de an, că magazinele se umplu iarăși de îndrăgostiți doritori să-și mărturisească iubirea. Și, cum în februarie, “dragostea plutește în aer”, și cum una n-ar fi fost de ajuns, dragostea are, la români, două zile aniversare. Aici apare înfruntarea finală: bomboane de ciocolată, cină romantică și lenjerie sau alergat după flori de primăvară prin pădure? Valentine’s Day sau Dragobetele?

Criticată de unii, acceptată și apreciată de alții, cu fluturași în stomac sau dimpotrivă, sărbătoarea Sfântului Valentin prinde rădăcini tot mai adânci, atrăgând pe zi ce trece tot mai mulți adepți.

Povești de suflet: Cronica unei morţi neanunțate

Denisa Andrei

clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu

Timpul trece, oamenii uită, valorile însă rămân...

Caractere ce pot influenţa indiscutabil viaţa unui elev, profesorii sunt persoane ale căror chipuri, nume şi măreţie nu le poţi uita vreodată. 

Marius Badiţescu, un om în adevăratul sens al cuvântului, a făcut din eleganţa francezei o pasiune pentru toată viaţa şi a arătat faptul că şcoala poate însemna şi altceva decât o instituţie a terorii, chinului sau a corvoadei.  Aflată într-un şoc profund, produs de trecerea iremediabilă a timpului, mă refugiez încercând să mă bucur de singura modalitate în care pot revedea  acel chip îndrăgit, dar probabil, mai nou, uitat de toţi.

Asta mă duce,  inevitabil, cu gândul la trecut. Mai greu sau mai ușor, îmi aduc aminte de momentele de acum patru ani în care i-am zărit pentru prima dată înfăţişarea cu aspecte predominant greceşti, însoţită de un miros greu de tutun. 

Povești de suflet: Cu ochii închiși

Cristiana Preda
clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu

Stau așezată pe un mănunchi de ierburi pitice cu picioarele afundate în nisipul încins. Doar valurile se aud în liniștea nopții, valurile și gândurile mele. Tac. Privesc cu ochii reci cum soarele este înghițit de orizont, repede, din ce în ce mai repede, până când totul se face negru. Închid ochii. Se lasă o ceață densă ce începe să-mi bântuie prin amintiri.

Aud o șoaptă dulce, melodioasă, dar nu înțeleg ce spune. Încerc orbește să o prind, căci o cunosc prea bine. Mă agăț fără să vreau de mâna unui om cu statura înaltă și impunătoare. Se uită la mine cu ochii negri, se apleacă ușor, se așează în genunchi și îmi fixează privirea cu ochii lui nemuritori. O frunză rătăcită îi captează atenția. Pe buzele cărnoase și roșii schițează un zâmbet. Același zâmbet mă atrăgea la o poveste de câte ori ne întâlneam. Ochii au început să îi strălucească asemenea cărbunilor ce se întâlnesc cu focul. Stă atât de impunător, dar totuși calm, și parcă se așteaptă să audă glăsciorul firav al micuței frunzulițe. Nu mă mir, nu îmi permit. Încă îmi aduc aminte de pasiunea lui pentru natură. Dimineața alerga în pădure, uneori culegea câte o floare, dar întotdeauna își vizita buturuga. Mi-a arătat-o și mie odată. Era undeva în jurul unui lac, frumos aranjată. Pentru el, o frunză căzută din copac nu însemna doar un anotimp, ci o viață pierdută.

Da, vorbesc despre bunicul meu. M-a învățat cum să privesc lumea într-un fel frumos, mi-a arătat că orice lucru, oricât de mic, oricât de neînsemnat, poate lua înfățișarea pe care o doresc. M-a învățat că lumea e schimbătoare, dar orice s-ar întâmpla eu trebuie să rămân la fel.

Un val se izbește de țărm și ceața se risipește brusc. Aș fi vrut să mai stea să îi spun o vorbă bună, dar nu se poate. Mă ridic, privesc o clipă marea și plec.

Povești de suflet: Prima iubire

Roxana Cotorogea
clasa a IX-a, C.N. Constantin Cantacuzino

Străină într-un mediu de gheaţă. Oameni reci controlaţi de rutină. Străzi încărcate dar totuşi goale.

Ea, rătăcitoare, mătura cu paşi grei dar goi strada până la liceu. Umbra o reflecta trup şi suflet încărcată de gânduri şi apăsări. Trecea neobservată pe coridoare, în săli de clasă, la cursuri. Avea o tactică netestată: răspunsul prin tăcere. Nu era invizibilitatea o alegere, ci pur şi simplu o invazie a indiferentului care, neputând fi controlată, s-a transformat.

El, visător, dependent de lucrurile lumeşti, de oameni şi de acţiuni, păstra aceeaşi nostalgie. Avea ochii aţintiţi în larg, asupra a nimic. Îşi trecea privirea de la persoană la persoană şi, deşi deţinea o vedere de vultur, nu-l impresiona nimic.

Involuntar, privind ca de obicei pe o direcţie nestabilită, fără ţintă, se izbeşte. Se izbeşte de invizibilitatea ei. Îl loveşte un val de simţuri, de parcă viaţa lui începe în acel moment. Şi-a găsit scopul, a găsit diferitul, a găsit acul în carul cu fân, şi-a găsit prima iubire.

Toate privirile aruncate zi de zi parcă aveau sens acum, cînd toate luminile lui erau aruncate asupra ei.