INTERVIU: Despre viața în Academie și meseria de polițist, cu comisarul-șef de poliție Nina Neacșu

Ioana Bomboloiu (cls. a X-a, C.Ec. Ion Ghica)

Claudia Bucura (cls. a X-a, Lic. Petru Cercel)

Am intrat în biroul comisarului-șef de poliție Nina Neacșu cu emoție. Nu neapărat pentru că ar fi fost un moment tensionat, ci pentru că eram conștiente cât de important este ca un elev de liceu să afle de la o sursă sigură în ce constă această meserie și, mai ales, ce înseamnă să urmeze Academia de Poliție. Prima surpriză a fost legată de firea polițistului care îmi stătea în față: nu am găsit, așa cum mă așteptam, un polițist dur, rece, ci o persoană cu o fire calmă și foarte deschisă.  

Comisarul-șef Nina Neacșu spune, cu nostalgie în glas, că lucrează în acest domeniu de 24 de ani și 7 luni. După trei ani de activitate la Poliția Municipiului Târgoviște, la Poliția Economică, și încă un an la Serviciul de Evidența Populației, Nina Neacșu a trecut la Compartimentul Analiza și Prevenirea Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție Dâmbovița. Cât despre Academia de Poliție... "decizia de a aplica la această facultate a fost influențată de dorința de a face ceva deosebit. Aveai de ales mult mai strict decât acum… puteai să alegi să fii profesor, medic, inginer. Eu am ales să fiu polițist", spune ea.

INTERVIU: Cristina Dinu, de la tânăra pasionată de istorie și psihologie la jurnalista hotărâtă și de succes

Maria Petreanu (cls. a XI-a, C.N. Ien. Văcărescu)

O auzim la Știrile Kiss FM și îi citim articolele pe site-ul Gazeta Dâmboviței. Cristina Dinu, tânăra târgovișteancă ambițioasă și hotărâtă, povestește despre ce înseamnă să fii jurnalist în România și ce trebuie să ții minte atunci când alegi această cale. După ani de muncă în televiziune, presă scrisă și radio, absolventa de Jurnalism de la Târgoviște se întoarce la origini și ne împărtășește experiențele și gândurile ei.

Reporter: Dacă ar fi să o iei de la capăt, ai mai alege Facultatea de Jurnalism?

Prof. Evelina Gheorghe: „Trebuie să fii încăpățânat și un optimist incurabil pentru a face această meserie”

Diana Dragomir

(cls a X-a, Lic. I.H. Rădulescu)

„În copilărie îmi doream să fiu doctor”, mărturisește diriginta mea, prof. Evelina Gheorghe. Și-a ales meseria singură, sau meseria a ales-o pe ea; după liceu, intra la Facultatea de Jurnalism și renunța. Acum adună mai bine de 10 ani de când se află la catedră. Îndrăgostită de lectură și cu dorința de a-și învăța elevii tot ceea ce știe, profesorul de Limba și literatura română de la Liceul I.H. Rădulescu Târgoviște mărturisește că „trebuie să fii încăpățânat și un optimist incurabil pentru a face această meserie”.

Reporter: În copilărie ce v-aţi dorit să deveniţi? 

Evelina Gheorghe: În copilărie îmi doream să fiu doctor, dar cred că pentru o scurtă perioadă. E vârsta când opţiunile se schimbă foarte repede. Important e că întotdeauna mi-am dorit să fiu ceva... cred că încă îmi doresc să-mi schimb meseria, dar asta nu neapărat pentru că nu-mi place ceea ce fac. Îmi place să cred că viaţa îmi rezervă surprize şi nu-mi place rutina. 

Rep: După liceu, aţi intrat la Facultatea de Jurnalism, la Sibiu. Ce v-a făcut să renunţaţi la visul de a deveni jurnalist? 

Marius Popescu, profesorul îndrăgostit de munte: “PASIUNILE VIN ODATĂ CU VÂRSTA”

Teodora Tudor

(cls a XII-a, Liceul I.H. Rădulescu)

A descoperit muntele la 13 ani şi a visat să fie primul român care urcă pe Everest. Şi-a dorit să ajungă arheolog, dar a descoperit că vocaţia lui este formarea tinerilor. Profesor de istorie cu state vechi de plată, realizator de emisiuni TV și proaspăt întors dintr-o expediție cel puțin... exotică: Marius Popescu, Profu' - cum este cunoscut de zeci de generații de liceeni iubitori de munte și de istorie (nu neapărat în ordinea asta) - și-a petrecut luna aceasta 10 zile în Mexic: el a urcat, alături de Geo Badea, pe cel mai înalt vulcan din America de Nord, Pico de Orizaba sau Citlaltepetl (Muntele Stelelor) - 5734 m altitudine.

"Geografic, asta este considerată "ţinta" mea. Antropologic, cultural, istoric însă, Mexicul este parte a Americii Latine... Îmi doresc să înţeleg cât mai multe..." - erau gândurile lui Marius Popescu înainte de expediție. Cu ce gânduri s-a întors, însă...? 

Marius Popescu: Acolo am lăsat tricolorul românesc şi o parte din suflet.

Rep.: De când aveți pasiunea aceasta pentru munte?

„Vreau să trăiesc ziua în care adulţii să se uite către tineri cu consideraţie şi încredere!”

Interviu cu Aura Marina, preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor Dâmboviţa

Mălina Popescu

(cls a XI-a, C.N. Ienăchiţă Văcărescu)

Aura este elevă în clasa a XI-a la Liceul Aurel Rainu din Fieni şi nu demult a fost aleasă preşedinte al Consiliul Judeţean al Elevilor (CJE) Dâmboviţa. Orientată spre progres, Aura îşi reprezintă colegii încă din anul 2010, sesizând şi încercând să le rezolve problemele din funcţia de vicepreşedinte al CJE. Este foarte sigură pe forţele proprii şi crede cu tărie că poate aduce schimbarea şi că îi poate face pe tineri să comunice şi să găsească în forul pe care îl conduce un mijloc simplu şi sigur de a se face auziţi. 

Rep: Cum, şi mai ales de ce ai ajuns să te implici în astfel de proiecte?

DRACULA'S GIRLS: Muncă și câștig pe măsură - INTERVIU cu fostul și actualul căpitan al echipei de majorete din Târgoviște

Frumusețe, eleganță, performanță- într-un cuvânt, DRACULA'S GIRLS!

Bogdana Dente
Alice Bițan

Campioane naționale și de patru ori vicecampioane europene, majoretele de la DRACULA'S GIRLS au fost de acord să ne povestească ce stă în spatele show-rilor de dans pe care le cunoaștem atât de bine de la meciurile echipei CSM Târgoviște.

Alina Păunescu, fostul căpitan al echipei de majorete DRACULA'S GIRLS, absolventă a
Universității Române de Științe și Arte, specializarea Artele spectacolului, și cea căreia i-a predat ștafeta, Raluca Măruntu, elevă a Colegiului Național Constantin Carabella, s-au lăsat intervievate, cu zâmbetul pe buze, de cursanții Atelierului de Jurnalism, gata să ne arate că ''a fi majoretă înseamnă mult mai mult decât pare, este multă muncă în spate; este cu totul diferit față de orice altceva''.   

Cum ați descoperit pasiunea pentru dans?

Interviu: Vasile Lupașc, despre scris, sport și modele în viață

Mari Beșcucă

(cls. a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

De 8 ori campion mondial la karate, autor al romanului “Răstingnit între cruci”, al unei cărți pentru copii ce prezintă viața lui Vlad Țepeș, dar și a trei cărți audio în lectura actorilor Marcel Iureș și Mircea Albulescu, absolvent a Facultății de Istorie a Universității Valahia. Un pasionat frenetic al personajului istoric Vlad Țepeș, Vasile Lupașc dorește reafirmarea acestuia prin povestea adevărată a vieții sale, iar acest obiectiv este foarte aproape de realizare: în acest moment, târgovișteanul lucrează cu o casă de producție de la Hollywood la punerea în scenă a acestei povești care promite a fi chiar mai spectaculoasă decât cea pe care o știm acum. 

Mai mult, zilele acestea va apărea în librării cea mai recentă creație a sa, al doilea volum din colecția “Zece povești pe care le datorăm copiilor noștri. Burebista”. Cartea va fi lansată joi, la Școala Coresi din Târgoviște și va putea fi cumpărată de la Casa Domnească, Librăria Fragilistic și Librăria din micro VI.

Astăzi, ne oprim asupra scriitorului Vasile Lupașc și încercăm să aflăm și ce crede despre societatea românească actuală.

Rep: Cea mai mare satisfactie, dar si dezamagire pe care v-o ofera scrisul?

Festivalul Babel, la final - Interviu cu Ada Milea și Bobo Burlăcianu

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Festivalul Babel a reușit să surprindă în fiecare zi! Săptămâna aceasta, Târgoviștea a fost plină de spectacol, muzică, zâmbete și emoții. Teatrul Municipal Tony Bulandra a găzduit zeci de talente ce-au încântat spectatorii până la nesfârșite ropote de aplauze. Poeziile clujeanului Ion Mureșan, șlefuite în mod dramatic în regia lui Mihai Măniuțiu, de muzica Adei Milea, vocea lui Bobo Burlăcianu și precuția lui Cristi Rigman, dar mai ales de dansul Vavei Ștefănescu au constituit un expresiv și impunător spectacol-concert: „Deliruri”.

Ada și Bobo de la Fără Zahăr au vorbit, în studioul Radio Minisat, despre spectacol:

K-pop-ul cucerește lumea!

INTERVIU cu președintele Asociației Culturale Româno-Coreene, Antonia Bâcu

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Lic. I.H. Rădulescu)

Pentru cei care nu știu, „k-pop” este abrevierea de la muzica pop coreeană. Valul coreean a prins imediat la nivel internațional, iar România are numeroși fani ai acestui gen muzical. Probabil ați auzit celebrul hit al lui Psy - „Gangnam Style”. K-pop-ul este mult mai mult decât atât; în plus, în România, existau deja de foarte mult timp astfel de fani. Aceștia sunt foarte implicați în ceea ce are legătură cu muzica sau cultura coreeană, asta o arată fan club-urile create pentru trupele k-pop ce se bucură de foarte multă popularitate. Cum sunt mulți fani care și-au exprimat dorința de a se întâlni sau de a avea o festivitate legată de Coreea, există un fan-meeting organizat în fiecare vară. 

Ca să ne lămurim mai bine cum stă treaba, i-am luat un scurt interviu Antoniei Bâcu, președintele Asociației Culturale Româno-Coreene (ACRC):

Rep: Ce te-a făcut să iei această responsabilitate (cea de președinte al asociației n.r.) pe umeri? 

Antonia B.: Prima mea funcție în asociație a fost cea de PR (Public Relations), dar pentru că președinta noastră a hotărât să se retragă din funcție din motive personale, Consiliul Director și Adunarea Generală m-au votat pe mine. Inițial, nu am dorit să preiau această funcție, nu pentru că ar avea responsabilități multiple, ci pentru că nu aș mai fi putut să fac ceea ce făceam înainte. Apoi, mutându-mă în Coreea, nu am rămas numai un președinte, ci împreună cu partenera și colega mea, aici reprezentăm un lanț între cele doua țări. Pot spune, sincer, că a fi un președinte de asociație nu reprezintă numai un titlu, ci o responsabilitate de a face această entitate să aibă o imagine pozitivă în fața întregii lumi.

Interviu: Vlăduț Andreescu - „Ești ceea ce dăruiești!”

Andreea Dinu

Cristian Bănulescu

Când nu-l găsești în biroul său de la parterul Bibliotecii I.H. Rădulescu, înconjurat de tineri, de zeci de dosare și de mii de cifre, se află cu siguranță pe teren, într-una din cele peste 80 de biblioteci din județ pe care, cu mândrie, încearcă să le alinieze la standarde europene. În puținul timp liber care-i mai rămâne, îi place să călătorească și să cunoască alte țări. Europene sau nu. Dar principala sa activitate este legată de tineri; încearcă să-i conecteze cu Europa. Direct. La Centrul Europe Direct din Târgoviște.

R: Cum ai ajuns să lucrezi la Europe Direct?

Vlăduț Andreescu: Este o poveste lungă. În 2008, Biblioteca Județeană a fost vizitată de o delegație formată din membri ai Bibliotecii Județene din Vâlcea. Atunci am întâlnit câteva persoane care se ocupau în cadrul bibliotecii de un centru de informare culturală despre Uniunea Europeană și care primea materiale gratuite și informative de la Comisia Europeană. Din curiozitate, după această vizită, i-am contactat pe colegii din Vâlcea, în ideea de a-mi oferi mai multe detalii, dar mai ales de a-mi spune cum mă pot integra în această nouă lume, a comunicării pe tematică europeană. Și, treptat, am reușit să construiesc ceea ce vedeți astăzi, Centrul Europe Direct Târgoviște.

Interviu: Cristian Olaru, actorul care are spectacolul în sânge

Gabriela Ganea

(clasa a IX-a, C.N. Ion Ghica)

Provine dintr-o familie de artiști. „Bunicul meu a fost muzician, mătușa mea este actriță, am un unchi care, la fel, este muzician... Deci pot spune că provin dintr-un mediu artistic”. Așa se prezintă actorul târgoviștean Cristian Olaru, cel pe care am avut ocazia să-l intervievăm la Atelierul de Jurnalism și Comunicare. În această perioadă, îl putem vedea la Teatrul Municipal Tony Bulandra în spectacolul de improvizație „Comedy Game Show” și în „Bacantele”, o piesă după Euripide, în regia lui Mihai Măniuțiu. Îl putem găsi, de asemenea, înconjurat de adolescenți, la școala de dezvoltare personală pe care de curând a reușit să o acrediteze.

Cristian Olaru: Aici mă joc cu elevi de vârsta voastră (15-17 ani). Zic eu că e o școală sau un curs mai amplu, care e binevenit având în vedere că voi sunteți la o vârstă la care ar trebui să fiți ghidați. Ați uitat să vorbiți cu cei mai mari și, chiar și atunci când vorbiți între voi, vorbiți cu totul altceva decât ar trebui.

Rep: Înveți lucruri noi de la copii?

C.O.: Cred că ei sunt cel mai bun material pentru documentare indiferent despre ce subiect este vorba. Învăț zilnic lucruri noi de la ei și, mai mult decât atât, mă hrănesc oarecum din energia lor.

Interviu: „Cum vă place” târgovișteanca Anca Ciuclaru?

Andreea Dulamă

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Comedia pastorală a lui William Shakespeare „Cum vă place” şi-a avut premiera în toamna anului trecut la Târgovişte, la Teatrul Dramatic Tony Bulandra. Textul viu, plin de sensibilitate şi de umor al lui Shakespeare, abordează tema dragostei şi a cunoaşterii de sine și este pus în scenă cum nu se poate mai bine de tânăra regizoare Anca Ciuclaru. Târgovişteancă la origini, Anca s-a bucurat de un imens succes al primei sale încercări regizorale. Personal, am savurat fiecare moment şi secvențele comice dintre cuplurile atent selectate. M-am convins că Shakespeare nu va muri niciodată. Iată cum, în secolul XXI, numele acestuia înseamnă inovaţie, dinamism şi bineînţeles, corespondenţă cu modernitatea.

Interviu: Steliana Petre, un munte plin de energie

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Liceul I.H. Rădulescu)

Cu pași rapizi, îmbrăcată în haine lejere dar decente, și cu părul des, cuprins de bucle ce ating umerii lin, Steliana pășește pe holurile liceului cu catalogul și cartea de Română în mână. Acel chip serios arată o doamnă dornică de a le preda elevilor și nu îți pare că ar face ceva mai special de atât. Singurul lucru ce o dă de gol sunt ochii aceia micuți, de o culoare albastră intensă, care îți spun că iubesc natura! 

M-am gândit să-i întreb câte ceva, așa că m-am apropiat de ea:

Rep.: Ați devenit unul dintre cei mai buni profesori de la Liceul I.H. Rădulescu. La ce vârstă v-ați dat seama că doriți să deveniți profesoară? 

Steliana Petre: Nu știu dacă sunt unul dintre cei mai buni profesori, dar sunt sigură că îmi doresc să fiu. Către această profesie m-a atras pasiunea pentru lectură, datorită căreia am ales să urmez Facultatea de Litere. Nu m-am gândit la ceea ce înseamnă să fii profesor decât în momentul în care am trecut din bancă la catedră. A fost greu în primii ani, cum este orice început, dar mi-am dat seama că este ceea ce doresc să fac. Cred că am fost influențată și de faptul că mama mea a fost învățătoare.

Interviu: Vlad Moldovan, tânărul pe care Adrian Iovan l-a învățat să zboare

Maria Burnei

(clasa a XI-a, Liceul N. Ciorănescu)

Totul a început în urmă cu o lună, când îl urmăream pe Cristian Ștefan, live pe Youtube, discutând despre alimentația sănătoasă.

El ne tot îndemna să îi adresăm întrebări în secțiunea de comment-uri pe teme de dezvoltare personală. Am aruncat o privire acolo și n-am dat decât de o întrebare a unui tip de 17 ani, pilot în devenire. „E un drum extrem, dar EXTREM de dificil de urmat - scria el. Vreau să te întreb cum să procedez astfel încât problemele de zi cu zi să nu mă afecteze, sunt o fire mai sensibilă în sinea mea”.

Mi s-a părut un băiat interesant și am vrut să-l cunosc mai bine. Am descoperit apoi că e un tip de la care chiar am ce învăța. 

Interviu: Sebastian Bălășoiu, între meseria de actor și cariera ratată în Arhitectură

Ștefan Khalil

(clasa a XI-a, C.N. C-tin Carabella)

„Mă numesc Sebastian Bălășoiu, vin din Focșani, sunt actor de 10 ani. În acești 10 ani am jucat 34 de roluri. Momentan lucrez la Teatrul Municipal Tony Bulandra din Târgoviște”. Așa se prezintă pe scurt, în termeni contabilicești, cel pe care aveam să-l intervievez în urmă cu o săptămînă pentru Atelierul de Jurnalism și Comunicare. Casa și-o decorează singur și face modelaj în plastilină. Conturează și siluete de oameni. Asta în puținul timp pe care-l mai are liber, între repetițiile la „Furtuna”, „Bacantele” sau ”Năpasta” - piese în care îl putem vedea în această perioadă la teatrul din Târgoviște.

Reporter: Cum ai ajuns la Târgoviște? 

Sebastian Bălășoiu: Am ajuns la Târgoviște pentru că am vrut să fug de acasă și am fost invitat încă din facultate de directorul actual să joc aici. Și am rămas. Am vrut să fiu independent.

Rep: Cum decurge o zi normală din viața unui actor?

S.B.: Păi, în primul rând te trezești, te uiți pe fereastră, te scarpini în cap, vezi în ce oraș trăiești și îți pui întrebarea: „Unde mă duc și de ce”? După aceea, te îndrepți frumușel spre teatru și începi munca. De obicei, în jurul orei 10 dimineața începem treaba. După-amiază, de regulă, avem pauză de masă, dar din păcate actorii nu prea mănâncă; unii preferă cafeaua. După această pauza, revii la muncă, până la miezul nopții. Dacă vrei, poți sta până la 5 dimineața, nu te oprește nimeni.

Interviu: Despre Erasmus+, cu profesorul Elenuța Văsii

„Un program care îi ajută pe participanți să-și depășească limitele” 

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

Erasmus+ este noul program al Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport, care urmează să se deruleze în perioada 2014- 2020. Erasmus+ oferă oricărui cetățean european posibilitatea de a studia, de a se forma și de a câștiga experiență ca voluntar, în afara țării. Scopul programului este de a susține eforturile de modernizare a sistemelor de educație.

Elenuța Văsii, profesorul responsabil cu mediatizarea proiectului în interiorul Colegiului Național Constantin Cantacuzino, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări legate de Erasmus+.