Povești de suflet: Prima iubire

Roxana Cotorogea
clasa a IX-a, C.N. Constantin Cantacuzino

Străină într-un mediu de gheaţă. Oameni reci controlaţi de rutină. Străzi încărcate dar totuşi goale.

Ea, rătăcitoare, mătura cu paşi grei dar goi strada până la liceu. Umbra o reflecta trup şi suflet încărcată de gânduri şi apăsări. Trecea neobservată pe coridoare, în săli de clasă, la cursuri. Avea o tactică netestată: răspunsul prin tăcere. Nu era invizibilitatea o alegere, ci pur şi simplu o invazie a indiferentului care, neputând fi controlată, s-a transformat.

El, visător, dependent de lucrurile lumeşti, de oameni şi de acţiuni, păstra aceeaşi nostalgie. Avea ochii aţintiţi în larg, asupra a nimic. Îşi trecea privirea de la persoană la persoană şi, deşi deţinea o vedere de vultur, nu-l impresiona nimic.

Involuntar, privind ca de obicei pe o direcţie nestabilită, fără ţintă, se izbeşte. Se izbeşte de invizibilitatea ei. Îl loveşte un val de simţuri, de parcă viaţa lui începe în acel moment. Şi-a găsit scopul, a găsit diferitul, a găsit acul în carul cu fân, şi-a găsit prima iubire.

Toate privirile aruncate zi de zi parcă aveau sens acum, cînd toate luminile lui erau aruncate asupra ei.