„Vreau să trăiesc ziua în care adulţii să se uite către tineri cu consideraţie şi încredere!”

Interviu cu Aura Marina, preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor Dâmboviţa

Mălina Popescu

(cls a XI-a, C.N. Ienăchiţă Văcărescu)

Aura este elevă în clasa a XI-a la Liceul Aurel Rainu din Fieni şi nu demult a fost aleasă preşedinte al Consiliul Judeţean al Elevilor (CJE) Dâmboviţa. Orientată spre progres, Aura îşi reprezintă colegii încă din anul 2010, sesizând şi încercând să le rezolve problemele din funcţia de vicepreşedinte al CJE. Este foarte sigură pe forţele proprii şi crede cu tărie că poate aduce schimbarea şi că îi poate face pe tineri să comunice şi să găsească în forul pe care îl conduce un mijloc simplu şi sigur de a se face auziţi. 

Rep: Cum, şi mai ales de ce ai ajuns să te implici în astfel de proiecte?

A.M.: O să încep prin a spune că implicarea în Consiliul Elevilor înseamnă foarte mult pentru mine. La nivel şcolar m-am implicat din curiozitate.Vedeam Consiliul ca pe unicul mediu nonformal în care îmi pot dezvolta anumite abilităţi, singurul loc în care puteam spune ce gândesc fără să fie ceva catalogat ca fiind greşit. Când am devenit preşedinte CSE, îmi plăcea tare mult să stabilesc dialog cu cadrele didactice, să reprezint interesele colegilor mei, simţeam că „mi-am găsit locul”, că sunt utilă şi că ceea ce fac îmi este, în mod indirect, util mie. La nivel judeţean, pun cumva pe seama destinului; eram la alegerile din 2012, nu ştiam nimic despre CJE, soarta a făcut ca posturile din BEx (Biroul Executiv CJE) să nu fie ocupate în totalitate, astfel încât s-a oferit posibilitatea persoanelor din sală să candideze ad-hoc. O motivaţie interioară m-a împins să candidez pentru unul din departamente şi să obţin şi funcţia. Atunci a început ceea ce numesc acum „cea mai bună perioadă”. Fiecare informaţie, fiecare proiect, fiecare om din CJE mă făcea să îmi sporesc nivelul de reprezentativitate, să privesc problemele dintr-o perspectivă din ce în ce mai obiectivă şi minuţioasă şi să găsesc mai uşor soluţii. Îmi veneau idei de proiecte, eram motivată să muncesc foarte mult pentru a-mi îndeplini obiectivele. Aveam obiective!

Rep: De ce ai ales să candidezi la funcția de președinte al CJE?

A.M.: Acum era momentul să devin preţedintele Consiliului. În anii mei petrecuţi aici, am acumulat foarte multă experienţă şi, astfel, mă simţeam capabilă să reprezint interesele colegilor mei la nivel judeţean. Consiliul m-a ajutat mult să cresc şi cred că singurul mod în care îl pot ajuta eu, de această dată, să crească, este coordonându-l şi ghidându-l în direcţia în care, cred eu, acesta se poate face cel mai bine remarcat şi poate evolua semnificativ.

Rep: Care va fi primul proiect pe care plănuieşti să-l pui în aplicare?

A.M.: Primul se pliază pe contextul actual, pe Sărbătorile de Iarnă care ne bat la uşă şi cu ocazia cărora ne propunem să fim mai buni. O să facem un gest caritabil, donând atât bunuri materiale cât şi părţi de suflet copiilor de la „Casa Soarelui”. Donaţiile vor veni de la liceele din judeţ. De asemenea, în perioada imediat următoare vizăm dezvoltarea organizaţiei. „Implicarea ca modalitate de cunoaştere- Ediţia a IV-a” aduce CJE-ul în liceele dâmboviţene, mai exact la şedinţele Consiliilor Şcolare care se înscriu în proiect. Încercăm să sporim astfel comunicarea şi să aducem structura cât mai aproape de fiecare dintre elevii din judeţ, astfel încât să fim capabili să le aflăm, diminuăm şi poate chiar să le rezolvăm problemele şcolare.

„VOCEA MEA” ESTE „VOCEA FIECĂRUIA” ȘI „VOCEA TUTUROR” SIMULTAN

Rep: Sunt foarte mulţi elevi care nu sunt conştienţi de rolul acestui consiliu. Ce face practic C.J.E. pentru ei?

A.M.: Îi reprezintă! (Şi prin asta cred că am sintetizat totul). Consiliul, în primul rând, îi ascultă pe elevi şi transmite în mod oficial societăţii ce au aceştia de spus. Mă întristez la gândul că mulţi tineri nu profită de existenţa CJE. E ca şi cum ai avea o portavoce într-o mare de mulţime, dar nu i-ai apăsa niciodată butonul de play. Ar fi nefolositoare! Aşa şi în Consiliu: dacă nu sunt furnizate informaţii de la „firul ierbii”, Consiliul este nefolositor, el nu există fără elevi, el este elevul. De la reprezentativitate pleacă şi direcţiile în rezolvarea de probleme. O dată ce neplăcerile sunt semnalate, Consiliul transmite şi apoi procesează, se consultă cu adulţii şi încearcă să soluţioneze problemele semnalate.

Rep: Cum te simţi să ştii că reprezinţi fiecare elev din judeţ?

A.M.: E un sentiment tare complex. Uneori, simt teamă, sunt perfecţionistă şi mă tem să nu neglijez un detaliu care poate pentru mine e nesemnificativ iar pentru celălalt, destul de important. Practic, „vocea mea” este „vocea fiecăruia” şi „vocea tuturor” simultan. Mă bucur că elevii dâmboviţeni mi-au oferit încrederea şi votul lor şi ştiu că sunt capabilă să îi reprezint la un nivel înalt, indiferent de obstacolele pe care le voi întâmpina.

Rep: Ce atu-uri crezi că te-au ajutat să ajungi preşedinte al CJE?

A.M.: Când vine vorba să mă descriu, spun întotdeauna că sunt o persoană ambiţioasă şi serioasă, definită de implicare, un om care încearcă să emane energie şi bună-dispoziţie. Pun mare accent pe comunicare, sunt persuasivă şi îmi plac provocările şi lucrul în echipă şi cred că toate acestea şi-au pus accentul asupra candidaturii mele pentru funcţia de preşedinte CJE.

Rep: În ce mod crezi că te-a schimbat implicarea în activităţile Consiliului?

A.M.: Ar fi prea ambiguu să spun „total”? Implicarea în CJE m-a făcut să devin persoana de astăzi, m-a ajutat să îmi ierarhizez valorile şi să stabilesc principii după care să mă ghidez. M-a motivat să fiu din ce în ce mai bună.

Rep: Crezi că au tinerii vreun rol în societate? Care ar fi acesta?

A.M.: Noi, tinerii, sunem deosebit de importanţi. Rolul nostru e să aducem schimbarea despre care părinţii vorbesc cu scepticism iar bunicii nu vorbesc.

Rep: Care crezi că sunt principalele probleme ale tinerilor? Cum pot fi ele rezolvate?

A.M.: Tinerii nu comunică! Nici între ei, nici cu cadrele didactice, nici măcar cu organizaţia care îi reprezintă, iar aici trebuie insistat. O să reuşim să comunicăm atunci când vom avea încredere în organizaţie, în societate, în noi; când vom crede că puterea decizională în ceea ce ne priveşte ne aparţine. E nevoie de un impuls, de o dovadă că „se poate” ca lucrurile să înceapă să prindă contur. Tinerii nu sunt motivaţi şi cred că problema asta îşi are baza în subfinanţarea sistemului de învăţământ. Uneori nu suntem conştienţi de puterea pe care o deţinem şi alteori suntem leneşi şi nu căutăm să ne lăsăm amprenta, sub pretextul „mai e timp”. 

Pe de altă parte, sunt problemele generale ale elevilor: discriminarea, absenteismul, lipsa educaţiei nonfromale în şcoli, problemele sociale şi economice care, din păcate, se răfrâng şi asupra noastră.

M-AM NĂSCUT ÎN ROMÂNIA ȘI AM ÎNVĂȚAT SĂ MĂ PLIMB PRIN PLOAIE FĂRĂ UMBRELĂ 

Rep: Când vine vorba de fata din spatele statului de președinte, ce ne poți spune despre tine?

A.M.: Fata din spatele statutului de președinte se transpune în proporție de 90% în președinte. Sunt un om foarte, foarte activ. La un moment dat, persoanele apropiate îmi spuneau „Sunshine”, pentru că luminez încă de la primele ore ale dimineții. Îmi place să zâmbesc și sunt foarte flexibilă, vreau să cred că mă pot integra absolut oriunde. Contrar aparențelor, sunt chiar tolerantă, doar că devin stresantă când, spun eu, „vreau să scot ce-i mai bun din oamenii din jur”. Vreau să fac lucrurile bine, vreau ca cei de lângă mine să fie motivați să facă lucrurile bine. Nu mă prea împac cu organizarea timpului, mai las lucrurile pe ultimul moment, dar parcă-s mai productivă așa. Sunt puțin posesivă și asta m-a împiedicat, la început, să lucrez bine în echipă. Îmi transpun zona de confort peste tot. Îmi place muntele, am mereu flori de grădină în vază, merg pe bibicletă, vreau un rucsac mai încăpător. Îmi place culoarea ochilor mei.

Rep: Ce ne poţi spune despre organizaţiile în care ai fost sau eşti implicată?

A.M.: Spun sincer că sunt toate ONG-uri minunate, care își lasă amprenta în domeniul lor de activitate și reușesc să schimbe tinerii cu care intră în contact. Pe mine m-au schimbat. Drumul spre nonformal mi-a fost deschis de cei de la Europe Direct, în 2012, când activam ca voluntar. Pe parcurs, din lipsă de timp, am renunțat la titlul oficial de voluntar, dar am păstrat legăturile pe care am reușit să le creez cu persoanele de acolo. Sunt orientată spre progres, așa că am căutat mereu să mă implic în organizații cărora eu să le ofer interes și care să-mi ofere cursuri în domenii diversificate. Sunt atât membru al fundației LEADERS, cât și voluntar și facilitator peer-education la Tineri pentru Tineri. Muntele e pasiunea mea vinovată, deci nu pot să nu fiu voluntar la Asociația Ecologică „Floare de Colț”.

Rep: Care consideri că este cea mai mare reușită a ta?

A.M.:  Nu pot să îmi compar reușitele una cu cealaltă. La un moment dat, fiecare dintre ele a însemnat „cel mai mult” și m-a motivat să tind spre „și mai mult”. Fiecare reușită a avut o importanță deosebită în evoluția mea, deci indiferent de domeniu și de proporții, concretizarea unui obiectiv personal este deosebit de importantă. 

Rep: Ce te vezi făcând în viitor? Intenționezi să-ți părăsești țara? 

A.M.: Viitorul, pentru mine, nu e deloc sumbru. Știu că acolo mă voi întâlni cu adulții care „au crescut” din tinerii generației mele, iar generația mea are mulți tineri buni care vin cu viziune, principii și experiență, gata să schimbe societatea. Mă văd rezolvând probleme sociale, motivând și inspirând oameni, relaționând. Cred că o să urmez Academia de Studii Economice, în condițiile în care m-a atras dintotdeauna matematica și tocmai am descoperit economia care-mi place tare mult. Deci nu, nu plec din țară, și nu aș pleca decât poate pentru o specializare, pe o perioadă scurtă. Nu-s un mare patriot, nu-s nici atașată de „locurile natale”, cred doar că să rămâi aici și să încerci să îți menții verticalitatea e o mare provocare, iar mie îmi plac provocările. Vreau să reușesc în țara mea, dacă destinul voia ca eu să reușesc în Anglia, probabil mă nășteam la Londra și îmi petreceam copilăria sub o umbrelă mare. M-am născut în România și am învățat deja, în nici 17 ani, să mă plimb prin ploaie fără umbrelă.

Rep: Care ar fi mesajul tău pentru tinerii din generația noastră?

A.M.: Să creadă! Dovezile că generația noastră e altfel au început să apară. Tinerii au șanse, au și posibilități, trebuie doar să le vadă și să aibă curajul de a profita de ele. Cine se așteaptă ca lucrurile bune să vină ușor, sau să vină singure, n-o să obțină mai nimic. Trebuie să începem să ne formăm ca indivizi de la vârste cât mai fragede, așa că găsiți un domeniu care vă atrage și informați-vă, fiți voluntari, faceți societatea mândră că ne are! Vreau să trăiesc ziua în care adulţii să se uite către tineri cu consideraţie şi încredere!