REPORTAJ: Duminica Mironosițelor la Băleni - obicei unic în România

Vizitează, călătorule, comuna mea! Ea ți se va înfățișa nemachiată, firească, sinceră, ca în viața diurnă. Vizitează acest colț de județ unde s-au zămislit și se vor zămisli atâtea frumuseți.

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

La o azvârlitură de băț de urbanul agitat al orașului Târgoviște, comuna Băleni își deschide porțile pentru oricine vine aici cu gând curat ca să-i cunoască tradițiile, obiceiurile, oamenii. De cum pășești pe tărâmul Băleniului, care te întâmpină cu binecuvântare, vei remarca ordinea și hărnicia locuitorilor - prin modul în care își lucrează fiecare petic de pământ. Casele se țin prietenoase de mână, iar porțile, frumos lucrate, te lasă să-i citești gospodarului sufletul deschis la pagina prieteniei.

În inima satului Băleni-Sârbi se află biserica – un lăcaș superb, pe care locuitorii îl îngrijesc tot timpul și de care sunt mândri. Aici, credința din sufletele oamenilor nu a fost demolată de trecerea vremii. În fiecare zi de sărbătoare, biserica este neîncăpătoare. Blândețea, înțelegerea și întrajutorarea, perfect îmbinate cu rugăciune neîncetată, confirmă credința sătenilor. Pentru bălenari, tradiția e sfântă, iar oamenii au un respect deosebit pentru obiceiurile strămoșești

Ajuns la Băleni în ajunul Duminicii Mironosițelor afli că, după o zi obositoare petrecută la câmp, femeile nu au timp de odihnă, deoarece trebuie să respecte un obicei vechi de sute de ani, unic în România, și să-l slăvească pe Iisus. La miezul nopții, clopotul anunță slujba închinată Mântuitorului, unde oamenii se roagă pentru sănătate, vindecarea și alungarea bolilor. La sfârșitul slujbei, femeile ies în mijlocul cimitirului, unde aprind un foc și în jurul căruia se așează, închinând cântece de slavă Învierii Domnului, până la cântarea primului cocoș. Apoi, femeile merg în cimitir și aprind lumânări la toate mormintele, ducând Lumina Vie și celor plecați din această lume.

Focul aprins în mijlocul cimitirului este un simbol sacru și reprezintă focul purificator, care sparge întunericul nopții. Pe de altă parte, el îl simbolizează pe Iisus- Lumina lumii. Astfel, lumina lui Hristos pleacă din biserică, urmând ca femeile mironosițe să o ducă, prin lumânările așezate la fiecare mormânt din cimitir, la cei morți, împărtășindu-l pe Dumnezeu. După ce au umplut cimitirul de lumină, femeile se întorc în curtea bisericii, unde dau bucate de pomană, în cinstea celor morți.

Sărbătoarea continuă a doua zi dimineață, când, după ce au luat parte la Sfânta Liturghie, enoriașii sunt poftiți la o „agapă” – o masă frățească pomenită în popor sub numele de Zdravite (sănătate).

Pentru că mulți copii se îmbolnăveau de vărsat de vânt, s-a împământenit obiceiul potrivit căruia, în această zi, se așeza câte o masă la răspântiile din sat, ca jertfă închinată lui Dumnezeu, alături de rugăciunile de însănătoșire. Mai târziu însă, oamenii au apropiat masa de biserică, iar acum aceasta se pune în fața lăcașului, care se află, de altfel, la o răspântie. După slujbă, preoții binecuvintează bucatele pregătite, iar toată lumea se așează la masă, conform obiceiului, fiind invitați și trecătorii.

De când se practică obiceiul sub această formă? Răspunsul vine de la o bătrână: „De când ne-am pomenit. Nu e nicio diferență. Se face pentru bobosarca (vărsat). Nu se mai îmbolnăvește lumea dacă se ține sărbătoarea. Se zice că, dacă se face petrecerea la răspântie, se duce boala în pădure”.

În cinstea acestei sărbători, la ospăț este invitat și ansamblul de dansuri populare al comunei, care încântă mesenii prin joc și prin țesăturile costumelor. Pe cât sunt de frumoase dansurile și cântecele populare, pe atât de frumoase sunt și costumele tradiționale românești și bulgărești. Privind hora și ornamentele costumelor acestor copii ai grânelor, realizezi că jocul este un dans al bucuriei, hrănit de suflete curate și tinere. „Mântuitorul spune că Împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu o nuntă, unde sunt chemați cu toții. Ceea ce este simbolizat în Sfânta Scriptură, noi încercăm să materializăm. Împărțim hrană în mod frățesc, dansăm pentru că Iisus a înviat și suntem fericiți și, în același timp, ducem lumina celor morți”, apune preotul Mihail Moga. 

Oamenii se bucură de această sărbătoare a primăverii și renașterii în fiecare an, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru ospățul oferit. „Muzica populară și dansul de aici se aseamănă cu lumina, lumina fără de care n-ar curge seva în trunchiurile copacilor și-n lujerele florilor; folclorul și tradițiile de aici formează un univers care adună, în cuprinderea sa rotundă, toate ipostazele vieții omului”, spune un turist bulgar venit la Băleni.

În ființa sa, pământul Băleniului ascunde multe bogății, iar în inimile oamenilor, multă sensibilitate, tandrețe, altruism și ospitalitate.