„Lectură pentru o faptă bună”: Voluntarii INTERACT strâng fonduri pentru Palatul Copiilor din Târgoviște

Mara Ionicioiu (cls a XI-a, C.N. Ien.Văcărescu)

În acest weekend, Interact Târgoviște organizează, pe Centrul Vechi, târgul de carte „Lectură pentru o faptă bună”. Târgul este organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și are ca scop strângerea de fonduri pentru Palatul Copiilor din Târgoviște.

Acțiunea constă în vânzarea de cărți la prețul oferit de cumpărător: fiecare persoană oferă cât consideră pentru o carte, prețul pornind de la 5 lei. Toate cărțile provin din donații, iar banii obținuti vor fi folosiți pentru achiziționarea de materiale ce vor fi donate Palatului Copiilor din Târgoviște. 

Târgul a fost organizat cu sprijinul Rotary Târgoviște și Târgoviștea în Imagini și se va încheia mâine, la ora 21:00.

Să ne cunoaștem: Maria Petreanu, blogger-ița ambițioasă de la malul mării

Dacă o cauți pe Maria, este foarte posibil să nu o găsești ușor, pentru că nu prea iese pe nicăieri. Și nu, nu pentru că nu este sociabilă ci pentru că simte adesea că este mult mai plăcut să își petreacă timpul acasă, uitându-se la un film cu prietenii ei, citind un blog sau scriind povestioare și articole despre tot ce îi trece prin minte. Atunci când iese însă, îi place să aibă un scop și se simte cel mai comfortabil când are totul sub control. Este organizată și ambițioasă. Probabil că sună ca o persoană plictisitoare, nu? Ei bine, nu este chiar așa. 

Maria are mereu zâmbetul pe buze, mai ales atunci când se află într-o situație necunoscută, poate că un mecanism de apărare, poate pentru că își dorește să fie plăcută de ceilalți sau poate pentru că, având o fire foarte optimistă, îi place să găsească mereu partea bună în orice situație.

Să ne cunoaștem: Eusebiu Barbu, “vânătorul” de fotografii frumoase

Eusebiu este un tânăr de 15 ani, pasionat de fotografie și de electronică. Dacă stai de vorbă cu el, descoperi cu ușurință o fire deschisă, sociabilă, un tânăr inteligent, căruia îi place să ajute oamenii la nevoie. În timpul liber, Sebi (cum îi spun prietenii) se ocupă de fotografie, electronică și este și voluntar la Biblioteca Județeană Ion Heliade Rădulescu.

Din pasiune pentru fotografie, adolescentul a inițiat și ideea de Târgoviștea la pas. "Târgoviștea la pas este o pagină de Facebook și un canal de Youtube care au rolul de a promova orașul prin intermediul fotografiilor și al videoclipurilor. Această pagină a fost creată în urma pasiunii pentru fotografie", spune Eusebiu.

Să ne cunoaștem: Diana Niculescu, suflet verde scăldat în marea cu desene

Când spui că viața-i scurtă și că merită trăită, indiferent dacă ieri ai plâns și ai simțit că sfârșitul ți-e aproape, neapărat te gândești la ea, la tânăra cu piercing în buză și veșnic îndrăgostită de culoarea verde.

Debordând de un optimism ce uneori duce până la exagerare, se bucură de fiecare moment și încearcă să-și arhiveze în minte orice emoție trăită. De fiecare dată susține că “a trăi clipa nu înseamnă doar a zburda de fericire fiindcă ai realizat acel ceva mult dorit, ci a savura cu plăcere până și o amintire, deoarece la un moment dat doar cu asta rămânem, cu amintirile”. Iar dacă o întrebi care a fost momentul în care s-a simțit cu adevărat fericită, ți-ar răspunde că nu consideră a exista fericirea absolută, că aceasta e doar un concept, iar viața e o succesiune de emoții pe care le trăiește din plin.

Să ne cunoaștem: Cătălin Țuțuianu, tânărul ambițios cu visuri mărețe

Este convins că o mulțime de oameni au de povești mult mai interesante decât el, numai că - spune Cătălin - a lui este unică. Pentru el, cele mai frumoase momente din copilărie au fost cele petrecute la bunici. O mică parte a copilăriei și-a petrecut-o acolo, unde a avut parte de cele mai frumoase peripeții. "Aș da orice să mai petrec o vară la bunici, pentru a face iar pozne dar și pentru a sta cu cei care îmi spuneau ce este bine și ce este rău. În copilărie îmi doream să fiu fotbalist, doctor, aviator, dar cred că pentru o scurtă perioadă. E vârsta la care opțiunile se schimbă foarte repede", spune tânărul. 

Povestea lui începe să prindă contur la vârsa de 14 ani, atunci când într-adevăr greutățile încep să apară. "Perioada gimnaziului a fost cea care mi-a marcat viața, dar nu vă speriați, într-un mod pozitiv.

Să ne cunoaștem: Raluca Popa, roşcata cu suflet de copil

Sună alarma. Se trezeşte şi, pe jumătate adormită, îşi pregăteşte o cană mare de cafea cu mult lapte. Se îmbracă şi pleacă. Îşi îndeaptă paşii hotărâţi către liceul unde şi-a petrecut ultimii 4 ani. Anul acesta termină şi abia aşteaptă să se trezească în aerul agitat al Bucureştiului, mergând la fel de hotărâtă şi încrezătoare spre Facultatea de Jurnalism, visul ei de-o viaţă.

Gândul îi fuge uşor către zilele însorite de vară când colinda prin pădurea din apropierea casei alături de bunicul ei în căutarea unor noi instantanee wow. Uneori îi este dor de el şi speră să fie mândru de ea, de acolo de sus.

Să ne cunoaștem: Vlad Lăduncă, adolescentul-puzzle

În dimineața aia eram singur prin parc... Cu cafeaua într-o mână și cu niște covrigi în cealaltă, mă plimbam liniștit pe aleile înverzite gândindu-mă cât de normală va fi ziua asta. L-am văzut stând singur pe o bancă și citind. Nu mi-a atras atenția că era 8.00 și că ar fi trebuit să fie la un liceu, undeva, ci faptul că era singurul suflet de acolo în afară de mine. Cu încredere și curiozitate m-am așezat lângă el pe bancă. Și-a ridicat privirea din carte (Papillon) și m-a întâmpinat cu un surâs aproape prietenesc și cu o sclipire jucăușă în ochii căprui și triști. L-am întrebat despre ce este cartea pe care o citește; mi-a răspuns că este povestea unui pușcăriaș condamnat pe nedrept care încearcă să își refacă viața. Apoi mi-a mărturisit cât de mult se regăsește în personajul din carte. Ambii au trecut prin situații grele, ambii se luptă să își găsească un scop în viață. 

În timp ce îmi spunea toate astea, am observat o lacrimă în ochii lui... Se emoționase... Și-a dat seama imediat de asta și a ascuns repede privirea, să nu îi văd suferința. "Stai liniștit", i-am spus, "e ok... nu trebuie să îți fie rușine să îți exprimi sentimentele". Mi-a zâmbit trist, răspunzându-mi că nu a fost nimic. Să îl scuz. Vocea îi trăda tristețea din ochii... știți cum se spune, "ochii căprui nu mint niciodată".

Interviu cu un necunoscut: Nea Alexandru, luptătorul din spatele blocului

Raluca Popa, Vlad Lăduncă (cls a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Avea o ținută mai mult săracă, o șapcă ponosită pe cap, o pereche de adidași incredibil de rupți în picioare și veșnica plasă cu conținut necunoscut pe care nea Alexandru o cară în fiecare zi după el. Căutasem multe persoane pentru acest "interviu cu un străin" și nu mare ne-a fost mirarea când aproape toți ne-au refuzat. Ne ducem spre el și îl întrebăm dacă este de acord să ne ajute, cu promisiunea că povestea va rămâne strict o "temă". Răspunde afirmativ și, împreună, ne îndreptăm spre cămăruța care îi servește drept cămin și adăpost, care e "acasă".

Primele semne ale sărăciei se văd încă de la intrare... salteaua ditrusă de vreme, gunoaiele prezente pe jos contrastează puternic cu singurele lucruri curate: o poză cu o doamnă blondă și frumoasă, și încă una cu un băiat și o fată ținuți în brațe de un bărbat. Nea Alexandru își începe istorisirea, avertizându-ne că nu este una precisă, multe lucruri fiind în ceață, dar că va face un efort să își amintească.

Să ne cunoaștem: Ramona Dumitru, sufletul unui soldat creativ

În prezent este studentă la jurnalism. Dacă ai fi cunoscut-o cu un an în urmă ar fi fost greu de crezut. Atunci mintea ei era concentrată pe admiteri la academii de poliţie, armată sau dupa ceva timp avea ca “plan de rezervă” admiterea la Ştiinţe ale educaţiei. Însă, ceva a determinat-o să aleagă jurnalismul. Cum a ajuns să ia această decizie a fost o adevarata provocare, însă s-a dovedit a fi decizia corectă. “Nimic nu este întâmplător în viaţă” – spune Ramona.

O vezi întotdeauna cu zâmbetul pe buze şi foarte calmă. Îi place să cunoască oamenii din jurul său, vorbeşte şi este amabilă cu toţi pe care îi întâlneşte.

''Corpul M - Atelier Jurnalistic'', numărul 4. Aici, puteți citi varianta electronică!

Zilele trecute, cursanții Atelierului de Jurnalism împreună cu studenții facultății de profil de la Universitatea Valahia au lansat cel de-al patrulea număr al revistei ''Corpul M - Atelier Jurnalistic''. Puteți citi în paginile publicației un interviu cu prof. Evelina Gheorghe, dar și unul cu actorul Radu Câmpean, un reportaj de călătorie despre Valencia și un fotoreportaj despre Mănăstirea Gorgota.

Încă de la început, tinerii pasionați de lumea jurnalismului s-au arătat entuziasmați de ideea conceperii unei reviste. Aceasta cuprinde știri de actualitate, povești de suflet ale tinerilor redactori, interviuri cu oameni interesanți și alte creații de care viitorii jurnaliști sunt mândri. Aici, găsiți varianta electronică!

Atelierul de Jurnalism, în vizită la Columna TV și la Radio Minisat

Maria Petreanu

(cls a XI-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Cursanții Atelierului de Jurnalism susținut de Alexandra Damian au vizitat ieri redacțiile Columna TV și Radio Minisat, pentru a afla mai multe despre “magia” din spatele ecranelor și difuzoarelor. 

Vizita a început la televiziunea locală Columna TV unde au fost întâmpinați de redactorul șef Iulia Ghercă. Ea le-a oferit tinerilor un tur al sediului și le-a prezentat platourile de filmare. Aici, cursanții au aflat câtă muncă este depusă în spatele camerelor, cum se nasc ideile pe care le vedem acasă sub formă de emisiuni și cât de fascinantă poate fi această industrie atunci când îți place cu adevărat ceea ce faci.

Haideţi să luăm „Târgoviştea la pas” cu Seby!

Raluca Popa (cls. a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Astăzi a avut loc la Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu din Târgoviște activitatea „Târgoviştea la pas”, organizată de Eusebiu Barbu în cadrul programului „Voluntar activ, tânăr creativ” coordonat de bibliotecarii Raluca Rusu şi Cludia Chebac.

Iniţiatorul activităţii, Eusebiu, sau Seby cum îi spun prietenii, este un tânăr cursant al „Atelierului de Jurnalism” coordonat de Alexandra Damian. Tânărul este pasionat de fizică, dar și de fotografie, promovându-și orașul natal pe un site de socializare.

Interviu cu un necunoscut: Constantin Maican, chip senin cu sufletul pustiu

Ramona Dumitru, Diana Niculescu

(Jurnalism, anul I)

Viața-i dificilă, spun unii, însă o simplă privire în jur i-ar ajuta să-și dea seama că temerile lor, sau pur și simplu tot stresul cenușiu adunat în ghemotoace de gânduri târzii, nu sunt decât simple adieri ale unui vânt bătrân ca Planeta Pământ, că adevăratele drame sunt ascunse sub chipurile cele mai senine. Așa-i și cu Constantin Maican, tâmplarul simplu și veșnic dornic de discuții, omul a cărui poveste poate fi ușor transpusă într-un roman. Îl vezi mereu zâmbind atunci când merge pe străduța din apropierea casei sale. Își salută toți vecinii și poartă scurte conversații simple, banale… îi face plăcere să le vorbească, să le complimenteze grădinița cu flori din fața casei sau iarba tunsă perfect, dar timpul nu are răbdare, iar el merge mai departe purtând același surâs liniștitor. Își împinge în continuare bicicleta care a rămas tot stricată, însă asta nu îl supără, pentru că îl ajută să aducă mâncare pentru animalele sale.

INTERVIU: Despre viața în Academie și meseria de polițist, cu comisarul-șef de poliție Nina Neacșu

Ioana Bomboloiu (cls. a X-a, C.Ec. Ion Ghica)

Claudia Bucura (cls. a X-a, Lic. Petru Cercel)

Am intrat în biroul comisarului-șef de poliție Nina Neacșu cu emoție. Nu neapărat pentru că ar fi fost un moment tensionat, ci pentru că eram conștiente cât de important este ca un elev de liceu să afle de la o sursă sigură în ce constă această meserie și, mai ales, ce înseamnă să urmeze Academia de Poliție. Prima surpriză a fost legată de firea polițistului care îmi stătea în față: nu am găsit, așa cum mă așteptam, un polițist dur, rece, ci o persoană cu o fire calmă și foarte deschisă.  

Comisarul-șef Nina Neacșu spune, cu nostalgie în glas, că lucrează în acest domeniu de 24 de ani și 7 luni. După trei ani de activitate la Poliția Municipiului Târgoviște, la Poliția Economică, și încă un an la Serviciul de Evidența Populației, Nina Neacșu a trecut la Compartimentul Analiza și Prevenirea Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție Dâmbovița. Cât despre Academia de Poliție... "decizia de a aplica la această facultate a fost influențată de dorința de a face ceva deosebit. Aveai de ales mult mai strict decât acum… puteai să alegi să fii profesor, medic, inginer. Eu am ales să fiu polițist", spune ea.