Povești de suflet: Sub o stea norocoasă

Maria Petreanu (cls a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Nu este ușor să fii timid. Mulți oameni pot spune că este doar o fază care va trece pe măsură ce te vei maturiza. Pentru Lorelli în schimb, era un adevărat coșmar care părea că nu se mai termină. Deși trăia într-un oraș mare, mereu aglomerat, plin de magazine și de cafenele interesante și pline cu oameni care parcă o chemau, invitând-o înăuntru și asigurând-o că acolo își va face prieteni mai repede ca niciodată, pentru ea existau doar două locuri care meritau vizitate. În acest fel, era mai ușor pentru ea să nu simtă anxietatea care o curpindea de fiecare dată când se afla în preajma mulțimilor de oameni. 

Primul loc era o cafenea micuță, nu foarte aglomerată, unde se retrăgea adesea după școală, pentru a bea o cană de ceai și pentru a privi tablourile superbe atârnate pe pereții de cărămidă roșiatică. Iubea acest loc tocmai din acest motiv. Arta. O pasiune pe care o cultiva de când era mică, dar pe care nu ar fi avut niciodată curajul să o împărtășească cu restul lumii. Îi era frică de ceea ce vor spune ceilalți și nu era pregătită să lase singurul lucru care o făcea să se simtă completă să fie criticat de alții. Iubea însă să privească în secret. De fapt, ăsta era lucrul pe care îl făcea cel mai des probabil. Privea, observa, analiza. Comportamentele oamenilor, ale colegilor agitați și vorbăreți, ale profesorilor hotărâți sau ale pietonilor grăbiți și amețiți. Nu se vedea niciodată făcând parte din acțiune, dar îi plăcea să o observe, ca un spectator ascuns de care nu știe nimeni, de pe ultimul loc într-o sală de spectacol plină.

Gânduri la final de Atelier

Toamna aceasta mi-a deschis o portiță spre lumea în care creativitatea și spiritul de echipă se îmbină perfect. Cursul de jurnalism la care m-am înscris a fost cel care pot spune că mi-a deschis orizonturile. Aici, la acest curs, am învățat lucruri care îmi vor fi de folos nu doar în domeniu, ci și în viață, loc unde am întâlnit oameni minunați cu care am şi devenit prietenă.

''Corpul M - Atelier Jurnalistic'', numărul 3. Aici, puteți citi varianta electronică!

Zilele trecute, cursanții Atelierului de Jurnalism împreună cu studenții facultății de profil de la Universitatea Valahia au lansat cel de-al treilea număr al revistei ''Corpul M - Atelier Jurnalistic'' - un număr dedicat Lunii Iubirii. 
Încă de la început, tinerii pasionați de lumea jurnalismului s-au arătat entuziasmați de ideea conceperii unei reviste. Aceasta cuprinde știri de actualitate, povești de suflet ale tinerilor redactori, interviuri cu oameni interesanți și alte creații de care viitorii jurnaliști sunt mândri. Aici, găsiți varianta electronică!

Dragobetele, zeul dragostei și al bunei dispoziții

Mara Ionicioiu

(cls. a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Luna Februarie este, incontestabil, luna iubirii, a cuplurilor și a inimioarelor. Este clișeic să vorbesc despre "magia" acestor zile, la fel de clișeic cum a devenit și criticarea lor. Luna iubirii... în care, ironic, lumea se împarte în tabere: cei care sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților și cei care o urăsc, cei care sunt deschiși la adoptarea obiceiurilor occidentale și sărbătoresc Valentine's Day și tradiționaliștii care duc sărbătoarea Dragobetelui mai departe.

Apoi, mai sunt puținii oameni care rămân indiferenți, care găsesc o cale de mijloc sau care se lasă conduși de starea de moment. Pentru că fac parte din ultimii menționați, nu o să dezbat niciunul din subiectele de mai sus, ci o să vă prezint legenda Dragobetelui, pe care probabil cei mai mulți îndrăgostiți și adepți ai acestor sărbători nu o cunosc.

Dragobete (cunoscut și ca "Năvalnic" sau "Cap de Primăvară") este zeul dragostei și al bunei dispoziții, corespondentul lui Eros, în mitologia greacă și al lui Cupidon, în mitologia romană. Acesta a fost fiul Dochiei, un fecior brunet cu ochii verzi ce le fermeca pe tinerele fete, fără a stârni, însă, gelozia bărbaților. Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat în seara de 23 Februarie pentru a-i învăța, sub jurământ, secretele iubirii.

COMUNICAT DE PRESA: Consiliul Judetean al Elevilor vine in liceul tau!

Vineri, 13 februarie, a fost (re)lansat proiectul “Implicarea ca modalitate de cunoastere”, in Colegiul Economic “Ion Ghica” si la Liceul Teoretic “Petru Cercel” din Targoviste. Dupa un an de pauza proiectul, deja consacrat, al Consiliului Judetean al Elevilor Dambovita, aflat la a 3a editie, a reunite mai mult de 80 de elevi, in doua licee, in cadrul aceleiasi zile. Avand la baza informarea elevilor cu privire la minisunea Consiliului Elevilor, dar si identificarea principalelor probleme cu care acestia se confrunta si a nevoilor principale pe care le au ca beneficiari primari ai sistemului educational, proiectul aduce o nota inovativa in acest an: Reprezentantii CJE sunt, in acest mandat, ”la dispozitia elevilor” nu doar cu infromatii si fromari, dar si cu implicare activa. ”Vom merge in licee ori de cate ori vom fi solicitati, atat sa participam la sedintele de CSE cat si la activitatile organizate de colegii nostri.Ii vom ajuta sa isi realizeze un plan de actiune si ne vom asigura ca problemele lor sunt auzite si, daca nu rezolvate, macar diminuate. Vrem sa fie constienti ca au sustinerea noastra si ca fac parte dintr-o structura puternica, din singura structura reprezentativa a elevilor din judetul nostru, si ca toti colegii lor se bazeaza pe ei. E important sa avem in scoli Consilii ale Elevilor active in care elevii, inclusiv cei fara functie in CSE, sa se implice.”

Valentine's Day: Cum au petrecut anul acesta tinerii din Dâmbovița

"Iubirea este elixirul vital, izvorul sănătății, al puterii și al energiei pentru fiecare om" (Prentice Mulford)

Georgiana Vlădescu

Bogdan Vintilă

Sfântul Valentin, o sărbătoare americană importată, a devenit pentru adolescenții din ziua de azi un motiv în plus pentru a-și celebreze iubirea. Aceștia au sărbătorit anul acesta Ziua Îndrăgostiților în cele mai deosebite și romantice moduri posibile.

Tinerii care au avut perechea aproape de ei au încercat să facă o zi perfectă pentru aceasta, iar majoritatea chiar au reușit. "Sf. Valentin a fost dintotdeauna o sărbătoare tare buclucașă pentru mine și prietena mea. Niciodată nu ne-am putut hotărî cum și unde să o sărbătorim. Însă anul asta am preluat eu conducerea. În dimineața de sâmbătă, am mers la ea acasă, am trezit-o ușor din somn, iar când ochii ei mi-au zâmbit din spatele genelor i-am spus că este cea mai frumoasă ființă de pe planetă (ceea ce este doar purul adevăr). Mai târziu, ne-am plimbat prin parc bucurându-ne de vremea frumoasă, de soarele strălucitor și de prezența celuilalt. Odată ajunși la locul nostru secret, am dezvăluit un coș de picnic plin cu bunătăți dulci și totuși sănătoase. După masă, am avut ocazia să ne cunoaștem mai bine la antrenamentul de tenis aranjat de mine. Am vrut să îi cunosc și latura competitivă, însă fiind un gentleman desăvârșit, am lăsat-o să câștige.

Sfântul Valentin, protectorul îndrăgostiților

Alexandru Vălu

(cls. a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Pe data de 14 februarie este sărbătorită Ziua Îndrăgostiților, ea purtând numele de “Valentine’s Day”. Întrebarea ar fi: care este legătura dintre Ziua Îndrăgostiților și numele Valentin. 

Se pare că, în Roma Antică, exista un obicei păgân numit “Lupercalia”, ce avea loc pe 15 februarie. Acesta consta în scrierea numelor fetelor nemăritate pe bucăți de hârtie ce aveau să fie introduse într-o cutie. Fiecare bărbat extrăgea câte un bilet, iar fata aleasă devenea iubita lui pentru un an întreg.

În anul 496, Papa Gelasius a mutat Lupercalia pe 14 februarie, ziua în care era sărbătorit Sf. Mucenic Valentin, pentru a combate elementele necreștine. Astfel, Sf. Valentin a devenit protectorul îndrăgostiților.

Simbolul inimii, de la grecii antici și până în zilele noastre

Mălina Popescu

(cls a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Inima, organul central al omului (primul organ care se naște și primul care moare) a devenit de-a lungul timpului simbolul universal al iubirii. Inima este un simbol cu o existență durabilă, ea desemnând nucleul emoțional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Dacă Occidentul face din ea sediul sentimentelor, toate civilizațiile tradiționale, dimpotrivă, localizează în inimă inteligența și intuiția: poate că, astfel, centrul personalității s-a deplasat de la intelect la afectivitate. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Inima ca și organ, însă, este oarecum departe de reprezentarea simbolului folosit ca și emblemă a iubirii.

Valentine's Day: Cum alegem cadoul perfect

Valentin Constantinescu

(cls a X-a, Lic. I.H. Rădulescu)

Ne aflăm în așa-zisa "lună a iubirii", iar mulți dintre noi ne confruntăm cu aceeași problemă: cum alegem cadoul potrivit pentru persoana iubită. Pe internet găsim diferite idei despre tot felul de cadouri extravagante pe care le putem oferi în această zi; eu însă vă ofer un alt fel de abordare a problemei.

Vom începe cu partea feminină.

Prof. Evelina Gheorghe: „Trebuie să fii încăpățânat și un optimist incurabil pentru a face această meserie”

Diana Dragomir

(cls a X-a, Lic. I.H. Rădulescu)

„În copilărie îmi doream să fiu doctor”, mărturisește diriginta mea, prof. Evelina Gheorghe. Și-a ales meseria singură, sau meseria a ales-o pe ea; după liceu, intra la Facultatea de Jurnalism și renunța. Acum adună mai bine de 10 ani de când se află la catedră. Îndrăgostită de lectură și cu dorința de a-și învăța elevii tot ceea ce știe, profesorul de Limba și literatura română de la Liceul I.H. Rădulescu Târgoviște mărturisește că „trebuie să fii încăpățânat și un optimist incurabil pentru a face această meserie”.

Reporter: În copilărie ce v-aţi dorit să deveniţi? 

Evelina Gheorghe: În copilărie îmi doream să fiu doctor, dar cred că pentru o scurtă perioadă. E vârsta când opţiunile se schimbă foarte repede. Important e că întotdeauna mi-am dorit să fiu ceva... cred că încă îmi doresc să-mi schimb meseria, dar asta nu neapărat pentru că nu-mi place ceea ce fac. Îmi place să cred că viaţa îmi rezervă surprize şi nu-mi place rutina. 

Rep: După liceu, aţi intrat la Facultatea de Jurnalism, la Sibiu. Ce v-a făcut să renunţaţi la visul de a deveni jurnalist? 

Cursanții Atelierului de Jurnalism au trecut, curioși și plini de aspirații, pragul redacțiilor Columna TV și Radio Minisat

Mari Beșcucă

(cls. a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

O zi de vacanță, poate aparent banală la început, a fost, pentru pasionații de jurnalism ai Atelierului, transformată într-una plină de lucruri noi și de experiențe inedite, printr-o scurtă privire aruncată în miezul acțiunii dintr-o adevărată instituție de presă: ei au vizitat astăzi locurile unde „magia” emisiunilor Columna TV și Radio Minisat se întâmplă cu adevărat.

Recenzie de carte: "Darul lui Jonas", Lois Lowry

Georgiana Vlădescu

(cls. a IX-a, C.N. C-tin Carabella)

"Darul lui Jonas" este un roman puternic, provocator, plin de emoții și de trăiri. Acesta descrie o lume aproape imposibilă, utopică, ce impresionează prin strictețea regulilor, dar care accentuează dorința de libertate a omului inteligent, a copilului căruia i s-au permis amintirile.

Lois Lowry a reușit să aducă în prim-plan o lume impresionantă, lipsită de amintiri și, în consecință, și de sentimente. Odată cu aceste două lucruri elementare, oamenii au renunțat și la unele lucruri simple precum dealuri, zăpadă, razele soarelui, reducând totul la... Uniform. Cel mai interesant lucru și fără de care această lume nu ar putea exista însă sunt regulile. Acestea sunt stricte, numeroase și unele chiar absurde, transformând această lume într-una plină de control, falsă, schematică, dar cu locuitori... cel puțin aparent fericiți.