Atelier jurnalistic, numărul 1. Aici, puteți citi varianta electronică!

La începutul acestei săptămâni, Atelierul de Jurnalism a lansat primul număr al revistei Atelier jurnalistic. Încă de la început, tinerii pasionați de lumea jurnalismului s-au arătat entuziasmați de ideea conceperii unei reviste. Aceasta cuprinde știri de actualitate, povești de suflet ale tinerilor redactori, interviuri cu oameni interesanți și alte creații de care micii editori sunt mândri. Aici, găsiți varianta electronică!

Revista Atelierului de Jurnalism a văzut lumina tiparului

Un pas mic pentru cursanții Atelierului, un salt uriaș pentru viitoarea lor carieră

Georgiana Simion

(cls. a XI-a, C.N. Ion Ghica)

După aproape trei luni de explorare în lumea jurnalismului, „elevii” Alexandrei Damian demonstrează că munca lor dă rezultate cu fiecare curs. Ieri, Atelierul de Jurnalism a lansat primul număr al revistei Atelier jurnalistic. Încă de la început, tinerii pasionați de lumea jurnalismului s-au arătat entuziasmați de ideea conceperii unei reviste. Aceasta cuprinde știri de actualitate, povești de suflet ale tinerilor redactori, interviuri cu oameni interesanți și alte creații de care micii editori sunt mândri.

Recenzie de carte: John Saul, "Umbră"

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ien. Văcărescu)

“Umbră. Timmy Evans se trezi în umbră.”- cuvintele ce-ţi vor răsuna în minte după terminarea lecturii. Aşa începe prologul “fascinantului thriler psihologic”, “Umbră”. Operă a renumitului scriitor american al genului horror, John Saul, romanul reuşeşte să-i impresioneze atât pe critici, cât şi pe unii dintre fanii “regelui” romanelor horror, Stephen King. 

Povestea începe într-un stil clasic. Eroul principal este un copil. Da, un copil inadaptat, izolat, pe care ceilalţi copii îl ignoră, exclud, sau, mai rău, se distrează bătându-şi joc de el. De obicei, victimele au ceva ce le face diferite de ceilalţi: uneori un handicap fizic, alteori greutatea generatoare de complexe; în cazul de faţă însă, “handicapul” care îl marginalizează este inteligenţa de excepţie.

O bilă neagră pentru Chindia!

Înfrângere pentru fotbaliștii târgovișteni în fața ocupantei locului secund în play-off-ul pentru promovarea în Liga a 2-a, Fortuna Poiana Câmpina

Ștefan Khalil

(clasa a XI-a, C.N. C-tin Carabella)

Partida de sâmbătă a început într-un ritm alert, oaspeții reușind să deschidă scorul în minutul 3 al partidei, prin Munteanu, tot el înscriind și cel de-al doilea gol și stabilind, astfel, scorul la pauză. Elevii lui Silviu Dumitrescu n-au fost prea încrezători în ei nici în repriza secundă, chiar dacă adversarii nu mai puneau în pericol poarta lui Popescu. Jucătorii de la Chindia au părut mai degrabă crispați în ceea ce privește jocul ofensiv.

Golul de onoare a venit abia în minutul 83, după ce Pătru a reușit să înscrie dintr-o lovitură de pedeapsă, obținută de Bucă.

Fluier final al partidei arbitrate de Radu Petrescu, iar Chindia pierde cu scorul de 2-1, pe teren propriu. Formația dâmbovițeană rămâne pe primul loc, cu 25 de puncte, urmată de Fortuna Câmpina, cu 19 puncte. 

Recenzie de carte: Suzanne Collins, "Jocurile foamei"

Maria Burnei

(clasa a XI-a, Liceul Nic. Ciorănescu)

Într-un viitor postapocaliptic, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, există o țară cunoscută sub numele de Panem, ce a devenit o societate totalitară împărțită în treisprezece districte, condusă de un oraș bogat, numit Capitoliu. Din cauza traiului greu și al abuzurilor, locuitorii celui de-al treisprezecelea district s-au ridicat împotriva Capitoliului, dar revolta lor a fost înăbușită și au sfârșit prin a fi rași de pe harta Panemului. 

Să ne cunoaștem: Alexandra Damian, jurnalistul serios care prezintă o emisiune de divertisment

O întâlnești prima dată la radio. Prezintă matinalul, o emisiune menită să-ți aducă-n casă, încă de dimineață, buna dispoziție. O vezi râzând cu gura până la urechi, în timp ce caută știri trăznite, „senzaționale” și „șocante”. Ești convins că ai dat peste cea mai pozitivă persoană din lume, care nu face altceva decât să se distreze și să se înconjoare de lucruri frumoase și oameni calzi, cărora la oferă, la schimb, același optimism  și aceeași deschidere sufletească.

Să ne cunoaștem: Mădălina Ancuța, sau cum am învățat că viața bate filmul!

''Sunt convinsă că o mulțime de  oameni au povești mult mai interesante decât mine, numai că a mea este unică'', exclamă Mădălina hotărâtă. 'Am învățat că viața bate filmul!'', spune ea. Fata căreia i-a fost teamă întotdeauna de noi începuturi, de necunoscut și mai ales de singurătate, a luat viața în piept încă de la 10 ani. Spune că, atunci, ''copilul din ea a devenit matur''. Nevoia, soarta sau destinul i-a împins pe părinții ei departe, la 4000 de kilometri depărtare. 

''De atunci nimic nu a mai fost la fel, chiar dacă am crescut lângă bunicii mei, dragostea și căminul acela călduros mi-au lipsit mult'', spune Mădălina. Chiar dacă era copil, a învățat să-și ofere toată dragostea și căldura de care ea însăși avea nevoie surioarei sale de numai 11 luni. ”Ea era toată alinarea mea atunci, învățasem să fiu responsabilă, chiar să schimb scutece, să o îmbrac, să am grijă de ea așa cum făcea mama mea și, oriunde mergeam, în afară de școală, o purtam cu mine. 

Să ne cunoaștem: Mic-dejun à la bunica, cu Andreea Dinu

Casa părintească este locul amintirilor, amintiri pe care adolescenta le păstrează cu drag în suflet

Nicăieri nu este ca acasă, locul unde ai făcut primii pași și ai rostit primele cuvinte. Cu toții avem
amintiri plăcute legate de acești ani ai copilăriei, însă nu se compară cu atmosfera din familie și dragostea celor dragi. Pentru Andreea, diminețile sunt cele mai pline de zâmbete, în ciuda somnului prea dulce sau a coșmarurilor de peste noapte. ''Ora 6:15, bunica bate la ușă și îmi aduce micul-dejun. Specialitatea zilei: ceai și unt pe pâine. Maximum-ul de energie pentru a începe ziua în forță. Pe lângă asta, bunica mai adaugă 99% dragoste și 1% atenție. Așa începe o zi perfectă pentru mine!'', declară tânăra.

Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun... jurnalist!

Cursanții Atelierului de Jurnalism au fost primiți cu brațele deschise în redacțiile Columna TV și Radio Minisat

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

În cadrul programului "Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!", elevii din toată țara au părăsit pentru o săptămână băncile școlii pentru a lua parte la diferite activități distractive, interesante și recreative ce le-au pus la încercare imaginația, cunoștințele generale, dar și spiritul de echipă. Elevii Atelierului de Jurnalism și Comunicare susținut la Târgoviște de Alexandra Damian au profitat de această ocazie și au intrat, dornici de a învăța lucruri noi, în redacția Columna TV. 

„Jungla” mass-media, dincolo de aparențe

Jurnalismul - un „Lux” pentru iubitorii de adrenalină, formă fizică perfectă, comunicare, implicare și multă dăruire

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărecu)

Cine are nevoie de pregătire pentru așa ceva?! Nu-i nevoie, pentru început, de mâini, picioare, ochi, un carnet de notițe și un dram de inspirație?! Oricine e capabil de așa ceva. Serios, ai nevoie și de altceva?! Trebuie să fie o glumă...

Prejudecățile ocupă, mai nou, 90% din conștiința noastră. Este dat uitării faptul că mass-media este a patra putere în stat sau, dimpotrivă, este îndelung aprofundat rolul negativ al acesteia. Oare de ce nu se întâmplă același lucru și cu lupta dusă de persoanele care țin asta în frâu, de cei care sunt dispuși să renunțe la o parte din ei pentru a duce la capăt această muncă în folosul comunității? Da, ei se numesc jurnaliști, iar meseria lor nu diferă prea tare de cea a unui medic.

Sunt capabili să renunțe la viața personală, iar dacă dau dovadă de dăruire totală, aceștia nu vor uita de jurământul de onestitate și, oricât de multe dificultăți ar întâlni, nu-și vor uita principiile.

Să ne cunoaștem: VOLUNTARIATUL, un remediu pentru sufletul lui Cristian Bănulescu

Pentru Cristian Bănulescu, refugiul său este voluntariatul, locul unde este înconjurat de zâmbete și de oameni dragi. În urmă cu ceva vreme, era doar un băiat care prefera jocurile pe calculator în schimbul unei plimbări în parc. Acum ar da orice să iasă cu prietenii și să-i ajute pe cei din comunitatea sa. 

"Cine ar fi crezut că voi deveni vreodată voluntar? Totul s-a întâmplat acum 3 ani. Atunci l-am întâlnit pe managerul centrului Europe Direct Târgoviște, Vlăduț Andreescu. Ne-am împrietenit foarte repede. Nici nu mi-aș fi imaginat că el este persoana care avea să scoată la iveală adevăratul meu potențial", spune Cristian.

Atelierul de Jurnalism, în vizită de lucru

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

Săptămâna Altfel a adus multă emoție și entuziasm în Atelierul de Jurnalism inițiat de Alexandra Damian, pentru că în această săptămână au fost programate vizite în mai multe redacții de presă. 15 tineri cu vârste cuprinse între 16 și 28 de ani s-au alăturat trup și suflet echipelor din Televiziunea Columna și Radio Minisat. 

Grupați doi câte doi, ei și-au făcut mai întâi apariția pe treptele ce duc în studiourile Columna TV.

Întâmpinarea le-a fost făcută de tânăra producătoare Iulia care, purtând în permanență un zâmbet cald și o atitudine prietenoasă, i-a introdus pe tinerii jurnaliști în esența televiziunii.

În timp ce ea le prezenta viața din redacția de știri, „elevii” erau distrași de televizorul  din spatele Iuliei, unde se derula în direct emisiunea „Cafeaua de 10”. Cu bunăvoință, cei 15 dornici au ajuns și ei în spatele camerelor de filmat, asistând live la emisiune. Asistatul și discuțiile în șoaptă n-au durat însă mult, deoarece prezentatorul „Cafelei”, Alex, stimulat de prezența lor, i-a introdus pentru câteva momente în direct.

„Ne-a luat prin surprindere. Noi nu voiam să apărem în direct, eram doar curioși să vedem cum se desfășoară o emisiune”, a povestit Georgiana.

Să ne cunoaștem: Maria Burnei, adolescenta care a luat viața în piept mult prea devreme

Prietenii ei o consideră o persoană puternică, trecută prin greutățile vieții deși are numai 17 ani. „Nu am avut o copilărie tocmai roz. Puțin a durat perioada în care am crescut în sânul unei familii. Spun asta pentru că-s luată în plasament de la 5 ani și, până în prezent, am stat la 4 familii”, povestește Maria. 
Deși anii petrecuți alături de acestea nu au fost ocoliți de probleme și încercări, ea spune că merită să trăiască pentru momentele în care este singură acasă, cu muzica la maximum, mâncând doar ce vrea ea. „Balanță fiind, apreciez orice lucru mărunt, fac haz de necaz de orice situație oricât de dificilă ar fi, caut frumusețea în oameni și îmi place să-i ajut și să mă bucur pentru bucuriile lor”, susține adolescenta de 17 ani. 

Îi plac plimbările, anime-urile, natura, engleza, filmele, cititul, dar în special muzica.

Recenzie de carte: Daniel Keyes, „Flori pentru Algernon”

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, I.H. Rădulescu)

Daniel Keyes a publicat „Flori pentru Algernon” în 1966, cartea primind în același an premiul Nebula Award. Tema cărții l-a obsedat pe autor ani în șir: Ce s-ar întâmpla dacă am fi capabili să sporim în mod artificial inteligența umană? Interesat de tehnicile care ar permite întârziaților mintal accesul la cunoaștere și comunicare - în fond, la normalitate, dacă nu chiar la genialitate - Keyes imaginează un personaj care inspiră tandrețe și în care nu ascunde că a pus câte ceva din multe persoane întâlnite de-a lungul timpului, inclusiv din el însuși.

Să ne cunoaștem: Gabriela Ganea, adolescenta de 15 ani cu visuri mărețe

Gabriela este o fire dinamică, veselă, cu prieteni buni pe care se poate baza oricând. La început, nu i-a fost ușor să se acomodeze cu oamenii noi, pentru că ea copilărise în Băleni, unde se vorbește o altă limbă, și unde sunt mii și mii de tradiții diferite pe care, spune Gabriela, nu le înțelege și nu le va înțelege niciodată.

„Când eram mică, îmi era teamă să vorbesc cu oamenii, să-mi spun părerea despre lucrurile din jur, despre ce se întâmplă, credeam că dacă așa spune "cineva" așa trebuie să fie; uite că acum m-am schimbat (ceea ce nu credeam că se va întâmpla), am început să spun lucrurilor pe nume, am început să îmi spun părerea oamenilor chiar dacă știu că o să-i deranjeze, am început să fac pași mici și să-mi pun în aplicare visele la care visam de mică, sa fiu independentă!”, spune adolescenta de 15 ani.

Restaurantul JUNIOR, locul unde elevii Colegiului Economic „Ion Ghica” descifrează tainele bucătăriei

Miruna Tănăsoiu

(clasa a X-a, C.N. Ion Ghica)

Restaurantul JUNIOR din cadrul Colegiului Economic „Ion Ghica” este cadrul perfect unde elevii de la specializarea Alimentație publică pot descifra tainele bucătăriei, îndrumați de cele 3 bucătărese profesioniste care se ocupă cu asta. 

Restaurantul a luat ființă în urmă cu 4 ani, iar banii pentru renovarea clădirii şi pentru dotarea acesteia cu cele necesare au venit din fonduri europene. Elevii se simt în bucătăria restaurantului ca la ei acasă, aceasta fiind dotată modern și utilată cu tot ce trebuie. 

„Îmi place să vin la orele de practică în cadrul Restaurantului, doamnele ne explică cu foarte multă răbdare toți pașii care trebuie urmați. Când suntem în bucătărie, suntem o familie”, spune o elevă practicantă. 

Să ne cunoaștem: Georgiana Grigore, personaj principal în povestea propriei vieți

Cu zâmbetul mereu pe față și cu chef de călătorie în orice moment!

Georgiana este fata pe care o găsești la bibliotecă sau acolo unde se organizează orice excursie. Pasionată de romanele dramatice și romantice, încearcă să creeze și ea micile ei drame pline, uneori, de romantism. „Dacă nu e dramă, nu e dragoste; acolo unde este dragoste, există însă și dramă”, spune Georgiana. 

Urăște plictiseala, deși, uneori, o prinde și pe ea din urmă. Soluția pe care o găsește atunci nu este alta decât scrisul de RPG-uri (Live Action Role Playing Game). „Mereu scriu cu plăcere un RPG, este interesant să scrii o poveste care nu știi cum se va termina sau în care nu știi ce va urma în clipa următoare. Trebuie să te adaptezi mereu la ceea ce                      a scris colegul tău”, explică adolescenta.

Cu Lăzărița în Băleni

Tradiția este sfântă la Băleni

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Ieri, în sâmbăta lui Lazăr, grupuri de fetițe au plecat cu Lăzărița pe ulițele satului. Colindul a început foarte devreme, grupurile de colindătoare, formate doar din fetițe ce se asociează după gradele de rudenie ori vecinătate, pornind prin sat cu coșulețe frumos gătite. Deși toate porțile sunt deschise, ele cer permisiunea de a intra și colindă. 

Să fie opera lui Dumnezeu? Nu, e doar curiozitatea unui jurnalist

Cristiana Preda

(clasa a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

  

Nenorocită sonerie! Trezește și morții din somn, dar ochii mei tot se încăpățânează să rămână închiși. Dragoș a plecat de mult. Acum stă probabil în fața unui calculator și se gândește la cine știe ce calcule. L-am auzit trântind ușa când a ieșit din apartamentul nostru modest. Mi-a strigat ceva, dar nu îmi amintesc ce. Îmi hârșâi picioarele de cearșaf, ușor, ușor, spre marginea patului. Încă puțin și stau rezemată pe muchia patului. Depun un ultim efort. Am reușit, sunt în picioare. Mă duc în bucătărie, unde găsesc cafeaua. E rece. Alături zace un bilețel ponosit pe care scrie: „Mi-am făcut o omletă cu niște șuncă găsită în frigider. A fost delicioasă. Dacă vrei și tu, fă-ți! Vezi că am mâncat eu ultima prăjiturică. Te iubesc!” Sunt profund impresionată, e tipic lui. Dușul rece reușește să mă trezească. Îmi admir pungile de sub ochii, muncite cu trudă, timp de luni de nopți nedormite cum trebuie. Mă uit la ceas și încep să înjur. Nici nu m-am trezit bine și sunt deja în întârziere. Am timp însă să îmi termin cafeaua. Mă îmbarc în mare grabă, nu îmi fac griji legate de ținută. De la o vârstă îți intră în reflex, mai ales într-o slujbă ca a mea. Mă încalț cu unica mea pereche de sandale, încui ușa și plec. În fiecare dimineață este aceeași poveste.

Absenteismul școlar, dezbătut astăzi de Consiliul Județean al Elevilor

Roxana Cotorogea

(clasa a IX-a, C.N. C-tin Cantacuzino)

Absenteismul școlar a fost dezbătut astăzi de Consiliul Județean al Elevilor (CJE) Dâmbovița, într-o dezbatere bazată pe o serie de chestionare aplicate în toate liceele din județ. Activitatea a avut loc în Amfiteatrul Liceului Bălașa Doamna din Târgoviște și a fost susținută de președintele CJE, Bianca Vlad, de vicepreședintele Aura Marina, secretara Consiliului, Andreea Voicu, și coordonatoarea acestuia, Sabina Teodorescu. La eveniment, au participat reprezentanții consiliilor liceale de elevi din tot județul, însoțiți de colegi, profesori și părinți.

Visul ce-mi doresc să devină realitate: „Vreau să fiu televizor!”

Georgiana Simion

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Cu toții ne lovim, mai devreme sau mai târziu în viață, de aceeași întrebare: Ce vreau să devin când mă fac mare? Fie că am fost întrebați de părinți, rude, vecini sau de noi înșine, această întrebare banală, dar foarte importantă, ne-a dat tuturor mari bătăi de cap. Unii dintre noi au dat răspunsuri uimitoare la această întrebare. Posibile sau imposibile, gândite sau aiurea, puțin dintre ele se răsfrâng în realitatea de astăzi.

În timp ce prietenele mele se visau actrițe sau dansatoare, eu voiam să fiu omul care ridică bariera (oricum s-ar numi această meserie). Am trecut de la barieră la aviator, de la învățător la astronaut, ingineru sau astrolog.

M-am trezit din copilărie, mi-am înfipt picioarele adânc în maturitatea vieții și am realizat ceea ce vreau să devin: ”Îmi doresc să fiu televizor!”, mi-am spus. Pentru că televizorul știe tot. Asemeni lui, vreau să știu tot și să împart acest „tot”. Îmi imaginez cum mă trezesc bine dispusă dimineața, dau drumul la radio și pun cafeaua la filtru ca să-i simt mirosul când ies din duș.

Să ne cunoaștem: Denisa Andrei, adolescenta-“ţestoasă”, singură la părinţi, dar niciodată singură

Se plictiseşte repede, iar dacă o vezi singură, foarte posibil să nu o observi. Nici singurătatea şi nici atenţia nu o caracterizează. O poţi observa într-un loc mai retras jucându-se cu buclele şatene bine definite, cu telefonul sau cu orice alt obiect pe care îl are la îndemână. Mai mereu e nerăbdătoare, înfricoşată de nou, dar chipul serios, care parcă se pegăteşte, totuşi, să schiţeze un zâmbet şi ochii verzi îi trădează entuziasmul.

Puţin greu de crezut, fiindcă la fel de greu e să cunoşti o persoană care parcă se teme să iasă din carapacea sa. Uneori îşi învinge teama, iar alteori are norocul să dea de persoane dornice să vadă ce se ascunde dincolo de acea scorţoasă cochilie. Nu lasă impresia asta, dar cu greu primeşte pe cineva înăuntru, îi e frică… îi e frică să nu fie dezamăgită şi să nu dezamăgească.

Să ne cunoaștem: Ștefan Khalil, tânărul pasionat de fotbal care visează să devină jurnalist sportiv

Într-adevăr, Ștefan este pasionat de acest sport, care l-a fermecat încă de la vârsta de 9 ani. Totul a început într-o seară când echipa lui de suflet, Steaua București,  avea de disputat un meci împotriva echipei Fcm Bacău. ”Înainte, mai aruncam câte o privire la meciuri atunci când bunicul meu se uita, dar nu eram atras și mă plictiseam repede”, își amintește Ștefan. În acea seară însă, l-au usturat ochii cum nu l-au usturat niciodată, deoarece timp 90 de minute, cu o pauză de 15 minute, nu și-a luat privirea din televizor.

Primăvara cărților la Târgoviște! Pasionații de lectură s-au bucurat, timp de 3 zile, de o expoziție de carte cu vânzare

Andreea Dinu

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Iubitorii de lectură târgovișteni au avut la dispoziție 3 zile pentru a participa la expoziția de carte organizată de Librăria Okian în parteneriat cu Universitatea Valahia Târgoviște. Standul a fost amplasat în incinta Bibliotecii Multimedia a Universității.

Interviu: Cristian Olaru, actorul care are spectacolul în sânge

Gabriela Ganea

(clasa a IX-a, C.N. Ion Ghica)

Provine dintr-o familie de artiști. „Bunicul meu a fost muzician, mătușa mea este actriță, am un unchi care, la fel, este muzician... Deci pot spune că provin dintr-un mediu artistic”. Așa se prezintă actorul târgoviștean Cristian Olaru, cel pe care am avut ocazia să-l intervievăm la Atelierul de Jurnalism și Comunicare. În această perioadă, îl putem vedea la Teatrul Municipal Tony Bulandra în spectacolul de improvizație „Comedy Game Show” și în „Bacantele”, o piesă după Euripide, în regia lui Mihai Măniuțiu. Îl putem găsi, de asemenea, înconjurat de adolescenți, la școala de dezvoltare personală pe care de curând a reușit să o acrediteze.

Cristian Olaru: Aici mă joc cu elevi de vârsta voastră (15-17 ani). Zic eu că e o școală sau un curs mai amplu, care e binevenit având în vedere că voi sunteți la o vârstă la care ar trebui să fiți ghidați. Ați uitat să vorbiți cu cei mai mari și, chiar și atunci când vorbiți între voi, vorbiți cu totul altceva decât ar trebui.

Rep: Înveți lucruri noi de la copii?

C.O.: Cred că ei sunt cel mai bun material pentru documentare indiferent despre ce subiect este vorba. Învăț zilnic lucruri noi de la ei și, mai mult decât atât, mă hrănesc oarecum din energia lor.

Să ne cunoaștem: Roxana Cotorogea, o poveste simplă

Eleva cantacuzină care a reușit să impresioneze ochi importanți din domeniul literaturii 

Roxana se ascunde în camera sa de la mansardă, în casa părintească din Râncaciov. În afara programului şcolar şi al cursurilor extrașcolare, adolescenta se izolează alături de cele 3 iubiri ale sale: scrisul, muzica și cărțile. 

"Încă din copilărie am avut o înclinație pentru literatură. Îmi vedeam verişorii mai mari cum scriau și citeau şi voiam şi eu", își amintește Roxana. Nu se consideră o persoană cu o poveste specială, o vede ca pe una banală şi tocmai de aceea susţine că nu și-ar vedea viața transformată într-un subiect de carte. "Sunt simplă, dar îmi place să scriu. Aș scrie tot timpul... chestii banale, orice. În afară de scris, mă găsești uitându-mă la episoadele noi ale serialelor mele favorite - Supernatural şi The Walking Dead" - spune adolescenta de 16 ani.

Interviu: „Cum vă place” târgovișteanca Anca Ciuclaru?

Andreea Dulamă

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Comedia pastorală a lui William Shakespeare „Cum vă place” şi-a avut premiera în toamna anului trecut la Târgovişte, la Teatrul Dramatic Tony Bulandra. Textul viu, plin de sensibilitate şi de umor al lui Shakespeare, abordează tema dragostei şi a cunoaşterii de sine și este pus în scenă cum nu se poate mai bine de tânăra regizoare Anca Ciuclaru. Târgovişteancă la origini, Anca s-a bucurat de un imens succes al primei sale încercări regizorale. Personal, am savurat fiecare moment şi secvențele comice dintre cuplurile atent selectate. M-am convins că Shakespeare nu va muri niciodată. Iată cum, în secolul XXI, numele acestuia înseamnă inovaţie, dinamism şi bineînţeles, corespondenţă cu modernitatea.

„Tinerii votează-Tinerii contează” - Campanie de informare stradală la Târgoviște

Târgoviștenii au fost informați despre alegerile europarlamentare din 25 mai

Andreea Dinu

(clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Tânărul ambasador pentru participare, Cristian Bănulescu, însoțit de un grup de voluntari ai Centrului Europe Direct Târgoviște, au desfășurat vineri o campanie de informare stradală privind promovarea alegerilor europarlamentare din luna mai.

Tinerii au împărțit pliante și fluturași în punctele de interes ale orașului, cele mai vizate locuri fiind zona Prefecturii, Parcul Mitropoliei și Centrul Vechi. Printre trecători, cei mai receptivi au fost bătrânii, dar și tinerii, care au răspuns plăcut inițiativei voluntariilor, declarând că vor participa la vot.

Să ne cunoaștem: Andreea Dulamă, sau ce înseamnă să trăiești cu adevărat

„Ştii cine eşti? Care sunt visurile tale? În ce crezi cu adevărat? Oare fiecare dintre noi avem un destin, un scop, un țel pe această planetă locuită de 6 miliarde de suflete?”

Întrebările acestea i-­au sunat în cap Andreei ani de zile, uneori au derutat-­o, alteori au ajutat-­o să se descopere, iar în final au definit-­o, au făcut- o să creadă cu tărie în ele. Lumea este un mister. Oamenii sunt extrem de complicaţi şi de diferiţi: gândim diferit, reacţionăm diferit, iubim diferit. Pentru unii, lucrurile materiale înseamnă totul. 

Să ne cunoaștem: Miruna Tănăsoiu, roșcata cu zâmbetul mereu pe buze

"Sunt doar un om ca toți oamenii. Un om cu calități si cu defecte. Acel om care se poate mândri cu fapte mărețe, dar totodată se simte rușinată de acele fapte care nu îi fac cinste. Am făcut greșeli pentru că e firesc și am avut experiențe de viață frumoase și urâte. Îmi place să mă bucur la cea mai mică, dar frumoasă, faptă și imediat mă întristez și sufăr în adâncul inimii când cei din jur nu sunt așa buni și sinceri. Cred orbește în fericire și dragoste pură și, mai presus de toate, în vise" , spune Miruna.

Miruna este fata care în fiecare dimineață se trezește în jurul orei 6:00. Care niciodată nu uită să zâmbescă imediat cum s-a trezit, chiar dacă este leșinată de somn pentru că a stat până seara târziu pentru a povesti cu prietenii apropiați, dar - cel mai important - cu iubitul ei. El fiind cel care o înțelege și o sprijină, lângă el se simte fericită și în siguranță. 

Să ne cunoaștem: Cristiana Preda, adolescenta dependentă de muzică și sport

Cristiana este o elevă de 17 ani cu părul castaniu și ochii căprui în care adesea se găsește o floricică albă fermecătoare. Cu toate că este ușor timidă la început, are mereu o vorbă bună pregătită pentru tine.

Dacă o întrebi ce o definește, Cristiana îți va răspunde cu promptitudine că fără muzică viața ei ar fi mult mai dificilă. "Când apăs butonul de play și prima notă a melodiei se face auzită, pur și simplu totul devine mult mai clar. Încep să înțeleg ce am făcut până atunci și, mai important, de ce. Uneori, am impresia că am fost într-­o transă" - povestește Cristiana. Auzind asta, ai fi tentat să o întrebi dacă asta este ceea ce o definește. S­-ar duce în fața oglinzii și te­-ar întreba: "Ce vezi? Asta este ceea ce mă definește pe mine: eu, și nimic mai mult..."

Să ne cunoaștem: Georgiana Simion, adolescenta care aduce o doză de sensibilitate în galeria lui Dinamo

“Dimineață, pe la șase jumătate, îmi bâzâie pe noptieră telefonul, făcând să zdrăngăne toate mărunțișurile aruncate pe ea, fix lângă capul meu. Mă trezesc cu palpitații și ochii cât cepele, mă uit la ecran și mă panichez: urmează o zi plină! Și asta se repetă în fiecare zi...”

Așa începe orice zi normală pentru Georgiana. Pleacă bulversată la școală pentru că noaptea trecută se întorsese acasă la o oră din aia pe care nu o recunoști niciodată prietenilor și renunță la prima oră în favoarea unei cafele ce o întărește pentru sarcinile ce-o așteaptă și în care se dedică întru totul.

Orele de la școală îi plac doar pentru că își revede prietenii cu care pune la cale o nouă aventură în fiecare zi.

32 de târgovișteni au donat astăzi sânge, în cadrul campaniei "O șansă pentru viață"

Gabriela Ganea

(clasa a IX-a, C.N. Ion Ghica)

32 de târgovișteni au donat astăzi sânge, în cadrul campaniei „O șansă pentru viață”, organizată de Asociația React și Vodafone, cu sprijinul Centrului de Transfuzii Târgoviște, al Universității Valahia și al Direcției de Asistență Socială Târgoviște.

Potrivit Cristinei Vișan, de la Asociația React, majoritatea donatorilor au fost studenți. „În total, la cabinetul din corpul B1 al Universității Valahia s-au prezentat 40 de persoane, 8 însă au fost refuzate din diferite motive medicale” - a mai spus Cristina Vișan. 

Un remediu pentru mediu

Voluntarii Europe Direct au ieșit ieri la plantat

Andreea Dinu

Georgiana Simion

clasa a XI-a, C.N. Ion Ghica)

Ieri, zeci de elevi din Târgoviște au dat o mână de ajutor la conservarea mediului înconjurător. Voluntarii au pus mâna pe caze și au plantat zeci de copaci în comuna Ulmi. Acțiunea a fost organizată de Centrul Europe Direct în parteneriat cu Direcția Silvică Târgoviște. 

Animați de spiritul de echipă, voluntarii Centrului, împreună cu elevii Liceelor Tehnologice „Voievodul Mircea” și „Ion Ciorănescu” din Târgoviște, și-au luat munca în serios și s-au organizat într-un act plin de energie și inițiativă.

Interviu: Steliana Petre, un munte plin de energie

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Liceul I.H. Rădulescu)

Cu pași rapizi, îmbrăcată în haine lejere dar decente, și cu părul des, cuprins de bucle ce ating umerii lin, Steliana pășește pe holurile liceului cu catalogul și cartea de Română în mână. Acel chip serios arată o doamnă dornică de a le preda elevilor și nu îți pare că ar face ceva mai special de atât. Singurul lucru ce o dă de gol sunt ochii aceia micuți, de o culoare albastră intensă, care îți spun că iubesc natura! 

M-am gândit să-i întreb câte ceva, așa că m-am apropiat de ea:

Rep.: Ați devenit unul dintre cei mai buni profesori de la Liceul I.H. Rădulescu. La ce vârstă v-ați dat seama că doriți să deveniți profesoară? 

Steliana Petre: Nu știu dacă sunt unul dintre cei mai buni profesori, dar sunt sigură că îmi doresc să fiu. Către această profesie m-a atras pasiunea pentru lectură, datorită căreia am ales să urmez Facultatea de Litere. Nu m-am gândit la ceea ce înseamnă să fii profesor decât în momentul în care am trecut din bancă la catedră. A fost greu în primii ani, cum este orice început, dar mi-am dat seama că este ceea ce doresc să fac. Cred că am fost influențată și de faptul că mama mea a fost învățătoare.