Interviu: „Cum vă place” târgovișteanca Anca Ciuclaru?

Andreea Dulamă

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Comedia pastorală a lui William Shakespeare „Cum vă place” şi-a avut premiera în toamna anului trecut la Târgovişte, la Teatrul Dramatic Tony Bulandra. Textul viu, plin de sensibilitate şi de umor al lui Shakespeare, abordează tema dragostei şi a cunoaşterii de sine și este pus în scenă cum nu se poate mai bine de tânăra regizoare Anca Ciuclaru. Târgovişteancă la origini, Anca s-a bucurat de un imens succes al primei sale încercări regizorale. Personal, am savurat fiecare moment şi secvențele comice dintre cuplurile atent selectate. M-am convins că Shakespeare nu va muri niciodată. Iată cum, în secolul XXI, numele acestuia înseamnă inovaţie, dinamism şi bineînţeles, corespondenţă cu modernitatea.

„Cum vă place” urmăreşte povestea de dragoste dintre Rosalinda si Orlando. Rosalinda şi Celia fug de la palatul ducelui, tatăl Celiei, care o ameninţă pe nepoata sa, Rosalinda, victimă a intereselor politice. În pădurea Arden, ele dau peste fostul rege exilat şi îşi petrec timpul cu o ceată de haiduci veseli. Intriga politică este doar pretextul piesei, care dezvoltă un subiect mult mai important: cunoaşterea de sine. În codrii Ardenilor, regi sau oameni simpli, tot jucându-se de-a păstorii şi haiducii, ajung să se cunoască mai bine pe ei înşişi, iar ceea ce află cu ocazia asta nu este întotdeauna încântător. Rosalinda, fata deghizată în păstor, poate cel mai inteligent personaj feminin din întreaga operă a lui Shakespeare, se îndrăgosteşte fără drept de apel de Orlando, care a ajuns şi el în pădure din cauza ameninţărilor fratelui său şi a ducelui. După spusele lui Shakespeare, iubirea trece foarte repede, oamenii se plictisesc, iar dacă eşti inteligent nu te poţi lăsa amăgit de promisiunile ei iluzorii. Rosalinda ştie toate aceste lucruri, însă nu se poate împiedica să se îndrăgostească de Orlando şi, în final, să se căsătorească cu el.

Anca Ciuclaru şi-a dorit un succes de public şi l-a obţinut: „E viaţă, fără mari lovituri de teatru sau cu momente de eroism ca-n filmele de Oscar” - spune ea. Şi, spunem noi, e un spectacol în care face diferenţa grija regizoarei pentru gesturile mici, care înseamnă totul.

Reporter: Cum ai decis să regizezi o comedie de Shakespeare şi de ce tocmai „Cum vă place”?

Anca Ciuclaru: Am ales Shakespeare pentru că îmi era dor de universul său magic, pentru că aveam nevoie să mă retrag în lumea sa şi, asemenea personajelor din piesă, să pornesc pe lungul drum al căutării de sine. Pentru mine, Shakespeare reprezintă creatorul cu "C" mare – autorul prin excelenţă, al căror scrieri sunt foarte bine meşteşugite, asemenea unei orchestraţii la care adugă, bineînţeles, magia şi misterul, atât de necesare teatrului şi vieţii. 

De ce „Cum vă place”? M-am oprit la acest text, pentru că simţeam că are un mesaj puternic pentru noi, oamenii contemporani. „Cum vă place” ne invită să intrăm în povestea personajelor sale – exilaţi, oameni oropsiţi, debusolaţi, în căutare de repere – şi creează contextul propice interogării. De alfel, întreaga piesă nu mi se pare că este altceva decât efortul autorului de a crea acea atmosfera necesară introspecţiei. El ne prezintă două lumi: una aflată în ruină- a cărei constantă este haosul atât de prezent în vieţile noastre, iar cea de-a doua, ca o antiteză a celei dintâi, în care armonia universală învăluie personajele sale cu deosebită discreţie, asemenea unui vis, şi îi determină să-şi urmeze adevărata cale. 

Rep: A fost dorinţa ta să fie jucată la Târgovişte?

A.C.: Mi-am dorit să realizez acest spectacol la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte în primul rând pentru că eu sunt târgovişteancă şi, în al doilea rând pentru că aici, la Bulandra, am cunoscut teatrul şi m-am îndrăgostit de această lume. Mi s-a părut important ca specatacolul meu de absolventă – eu am terminat masterul anul trecut la clasa dl. Prof. Alexandru Darie, în cadrul U.N.A.T.C.- să se concretizeze aici, acasă. Mă bucur că în demersul meu am fost sprijinită de directorul teatrului târgoviștean, M.C. Ranin, care m-a susţinut pe toată durata realizării acestui spectacol. Este foarte important pentru tinerii regizori să monteze imediat după terminarea studiilor şi m-aş bucura enorm dacă exemplul domnului Ranin ar fi urmat şi de alţi directori din ţară.

Rep: Cum ți-ai dat seama că asta este ceea ce vrei să faci, că teatrul este calea de urmat?

A.C.: Drumul către Teatru a fost unul destul de sinuos pentru mine. Iniţial am terminat o facultate cu profil real, încercând să nu cedez tentaţiei de a face teatru de teama – justificată, de altfel – că nu mă voi putea întreţine din această artă. După ce am profesat câţiva ani, mi-am dat seama că nu voi putea fi fericită făcând altceva. Pot spune că, spre deosebire de mulţi dintre colegii mei, eu am decis după ce am încercat să trăiesc fără teatru. 

Rep: Plănuiești să pui în scenă şi alte piese, poate chiar şi în alte oraşe?

A.C.: Lucrez acum la un spectacol în trei personaje – o tragi-comedie care dezvoltă problema singurătăţii omului contemporan. Sunt încă în etapa de pregătire, de documentare, de căutări. Este etapa în care încerc să nu las nimic să-mi îngrădească imaginaţia, aşa că nu am decis încă unde se va concretiza acest spectacol, în ce spaţiu. Ştiu că în ziua de azi trebuie să fii nebun să crezi că-ţi permiţi luxul de a rata o ofertă din partea unui teatru şi că ar trebui să accepţi orice ţi se oferă, însă am mai făcut asta cândva şi mi-am dat seama că trebuie să faci prea multe compromisuri pentru ca acel spectacol să se realizeze şi asta întotdeauna în detrimentul viziunii regizorale. Pentru mine, teatrul nu se poate întâmpla oriunde, oricum şi în orice condiţii; deşi pare aşa, el este un haos organizat, este viaţă redusă la esenţă, iar rolul regizorului este de a căuta coordonatele lumii interioare textului şi de face să se nască magia acelei lumi. 

Nu ne rămâne decât să îi urăm mult succes şi să ne bucurăm în continuare de punerea în scenă a unor piese ce aduc în prim-plan alte lumi, cu alte episoade, ale căror problematici nu ne ocolesc pe niciunul dintre noi.