Să ne cunoaștem: Mic-dejun à la bunica, cu Andreea Dinu

Casa părintească este locul amintirilor, amintiri pe care adolescenta le păstrează cu drag în suflet

Nicăieri nu este ca acasă, locul unde ai făcut primii pași și ai rostit primele cuvinte. Cu toții avem
amintiri plăcute legate de acești ani ai copilăriei, însă nu se compară cu atmosfera din familie și dragostea celor dragi. Pentru Andreea, diminețile sunt cele mai pline de zâmbete, în ciuda somnului prea dulce sau a coșmarurilor de peste noapte. ''Ora 6:15, bunica bate la ușă și îmi aduce micul-dejun. Specialitatea zilei: ceai și unt pe pâine. Maximum-ul de energie pentru a începe ziua în forță. Pe lângă asta, bunica mai adaugă 99% dragoste și 1% atenție. Așa începe o zi perfectă pentru mine!'', declară tânăra.

Fiecare dimineață are pentru Andreea o altă culoare. În cele 30 de minute înainte de a pleca la școală, gustă micul dejun pregătit de bunica, de cele mai multe ori în grabă, și se pregătește de o nouă zi cu zâmbetul pe buze. Secretul micului dejun pregătit cu dragoste de către bunica încă nu l-a aflat, susținând că fiecare dimineață este diferită și de neînlocuit. ''Diminețile mele au ceva aparte. Chiar dacă visez urât sau mă așteaptă o zi grea, întotdeauna găsesc putere să mă dau jos din pat. Știu că sunt înconjurată de oameni minunați, iar asta este de ajuns'', spune, zâmbind, Andreea.

Pentru adolescenta de 17 ani, familia este centrul vieții sale. Preferă poveștile la gura sobei cu bunicii, discuțiile interminabile despre viitor cu părinții și micile certuri cu sora ei. 

Viața la țară ascunde multe peripeții care sunt nelipsite din rutina adolescentei. Fiecare zi este o nouă aventură, un nou colț din natură de explorat, o nouă lecție de învățat. Vacanțele le petrece la bunicii din partea mamei, prin livezile de meri și dealurile din depărtare. ''Am avut parte de o copilărie frumoasă, alături de bunici și verișori. Îmi făceam un culcuș lângă teiul din fața casei bunicilor și visam. Aveam în fața ochilor o priveliște încântătoare: căpițe de fân, multă verdeață, dealuri, oameni la muncă. Cărțile nu lipseau de lângă mine, deși uneori eram prea fermecată de ceea ce mă înconjura'', își aduce aminte, cu entuziasm,                             Andreea.

Pe lângă timpul pe care îl petrece alături de familie, Andreea este implicată în foarte multe activități școlare, cât și extrașcolare. Cea mai mare dorință a ei este să ajute la schimbarea mentalității oamenilor, să-i facă mai receptivi către nou. Îi place să fie înconjurată de zâmbete și oameni fericiți. Nu uită nici de viitorul ei și se pregătește încă de pe acum pentru alegerea facultății, care, spune ea, este cea mai importantă alegere pe care trebuie să o facă. ''Îmi doresc să am un cuvânt de spus și să-i ajut pe cei din jur, iar cel mai bun exemplu este, cred eu, propriu caracter. Oamenii învață mai mult din ceea ce le arăți, nu din ceea ce le impui. Și eu sunt foarte timidă, însă prin exercițiu și multe emoții, am reușit să-mi înving temerile. Mă declar o visătoare convinsă și, dacă ar fi posibil, aș călători în toată lumea. Pentru toate există un început, însă tu trebuie să decizi dacă vrei să faci față!'', spune,  cu un strop de optimism, Andreea.