Să ne cunoaștem: Maria Burnei, adolescenta care a luat viața în piept mult prea devreme

Prietenii ei o consideră o persoană puternică, trecută prin greutățile vieții deși are numai 17 ani. „Nu am avut o copilărie tocmai roz. Puțin a durat perioada în care am crescut în sânul unei familii. Spun asta pentru că-s luată în plasament de la 5 ani și, până în prezent, am stat la 4 familii”, povestește Maria. 
Deși anii petrecuți alături de acestea nu au fost ocoliți de probleme și încercări, ea spune că merită să trăiască pentru momentele în care este singură acasă, cu muzica la maximum, mâncând doar ce vrea ea. „Balanță fiind, apreciez orice lucru mărunt, fac haz de necaz de orice situație oricât de dificilă ar fi, caut frumusețea în oameni și îmi place să-i ajut și să mă bucur pentru bucuriile lor”, susține adolescenta de 17 ani. 

Îi plac plimbările, anime-urile, natura, engleza, filmele, cititul, dar în special muzica.

Întotdeauna o vezi cu zâmbetul pe buze și binedispusă, dar asta este doar de fațadă. Este o mască ce o protejează de ceea ce este ea cu adevarăt. Preferă să rămână în umbră și, de cele mai multe ori, îi este frică să iasă în față și să se afirme. „De când mi-a murit mama, m-am schimbat enorm, m-am închis în mine - povestește Maria. Nu trece zi în care să nu mă gândesc la ea. Îmi place să cred despre oamenii care mor că fac o călătorie lungă spre un loc necunoscut nouă și că, adesea, din drumul lor infinit se mai opresc să ne vegheze într-un fel sau altul și pe noi. Cred cu tărie în asta, și este lucrul care mă menține pe linia de plutire, asta și amintirea vocii mamei mele”, mai spune Maria.

La școală, ea încearcă să se implice în orice activitate sau proiect, pentru a nu intra în monotonie, în „griul neșters”, pentru că se plictisește repede și, din monotonie, ajunge în depresie. Dar toate astea nu o dau înapoi. „Nu am un vis bine definit, sunt în căutarea lui și sunt absolut convinsă că, în tot universul ăsta, sigur există un locșor și pentru mine”. 

Maria a învățat să-și creeze propriile idei despre viață: „Omul este într-o continuă schimbare. Au fost momente în care singura mea scăpare și unica mea prietenă era muzica. Mă regăsesc în versuri și simt cum degetele basistului se joacă cu corzile sufletului meu, alinându-mi rănile. La fel se întâmplă și cu anumite cărți. Mă fac să ies din monotonia cotidianului. Nu de mult am simțit înlăuntrul meu o schimbare, o licărire care m-a făcut să mă întreb la ce ma gândesc cu adevărat. Spaghete. Îmi reconfirm asta din atenția fină a celor mai buni prieteni din Pucioasa, alintați de mine Pucioșii. Pentru că, fără prieteni, spaghetele n-ar mai avea același gust”, spune Maria zâmbind.