Amintiri cu radio

Bogdana Dente

(clasa a XI-a, Lic. Petru Cercel)

De când îl știu, radioul a avut un loc pe masa din bucătărie. Zeci de voci treceau prin urechile mele și nu înțelegeam de ce, de fiecare dată când bunica făcea prăjituri, vorbeau persoane cu ea. Mintea de copil m-a dus cu gândul că fie bunica e vrăjitoare și vorbește cu spiritele, fie eu mi-am găsit, în sfârșit, niște prieteni imaginari pe care îi puteam prezenta prietenilor reali.

Întâmplarea a făcut ca peste câțiva ani să îmi explice și mie cineva ce e acela un radio; și, uite-așa, am rămas și fără povești interesante despre strigoii care-mi spuneau ora exactă, și fără prietenii imaginari care știau cu precizie că mâine vor fi precipitații în sud și în zona muntoasă, iar că la mare va fi soare.

..................................

Denisa Andrei

(clasa a XII-a, C.N. Ien. Văcărescu)

Fiecare sunet, fiecare jingle al unui post de radio mai mult sau mai puțin cunoscut îmi amintește de bucătăria bunicilor de la țară. Loc îngust, armonizat de melodiile sopranelor al căror chin continuu era să atingă cele mai înalte note, amintea de o cameră simplă, decorată în stil rustic.

În vacanță, ce poate fi mai normal decât să-ți petreci timpul cu bunicii? Eu nu făceam excepție și, ținându-mă scai de bunicul, ajunsesem să cunosc toate posturile internaționale pe care vechiul aparat de radio le prindea. Mare, din lemn masiv, cu o antenă imensă și cu multe butoane, reprezenta atracția principală a casei de la țară. Aceasta nu mai e locuită, însă aparatul, nefolosit de ani de zile, continuă să fie cel mai vintage obiect de decor din apartamentul                                bunicii.

......................................

Georgiana Grigore

(clasa a X-a, Lic. I.H.Rădulescu)

Îmi amintesc ziua în care tata a adus acasă un aparat de radio. Avea un aspect nu tocmai cum mă așteptam eu; gri, cu două butoane lipsă și o linie roșie ce aveai impresia că folosește drept ventilator - de câte ori cânta o melodie, se învârtea cât de tare putea.

Tata era atât de nerăbdător să vadă cum funcționează, încât s-a grăbit și l-a așezat pe o măsuță, lângă cutia cu pui. În momentul în care l-a pornit, masa s-a clătinat, iar aparatul de radio a picat în cutie. Imaginează-ți acum un aparat de radio vechi „de când bunica”, la care răsuna din răsputeri melodia „20” de la Voltaj, căzut peste puii de găină speriați, ce încercau cu disperare să se salveze și să-și scoată gheruțele de sub el.