Jurnal de vacanță: Amintește-ți doar ceea ce te bucură

Alexandru Vălu

(C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Poetul Nicolae Dabija afirma, într-o poezie: “Cât trăim pe-acest pământ/ Mai există ceva sfânt”, aceste câteva cuvinte transmițând un mesaj puternic: cu toții avem ceva sau pe cineva care ne dă puterea să rezistăm în cele mai grele momente ale vieții. Pot fi părinții, o fată, un copil, religia, o casă, un domeniu, sau multe altele. Dacă toate acestea îți sunt luate, tot mai rămâne ceva: amintirile, dar nu cele triste sau dezamăgitoare, ci cele frumoase, care îți bucură sufletul. Nimeni nu îți poate lua, dragă cititorule, partea frumoasă a trecutului tău.

În momentele în care sunt trist nu trebuie decât să mă gândesc la excursia pe care am făcut-o în clasa a IX-a, la mai multe mănăstiri din țară. Un bun exemplu ar fi mănăstirea Cozia, prima oprire a călătoriei noastre. Dacă te întrebi de ce mi-a rămas această imagine încă în minte, este pentru că locul ăla m-a făcut să mă simt, încă de la intrare, mai aproape de ctitorul mănăstirii, Mircea cel Bătrân. În momentul în care am văzut mormântul voievodului, am realizat că, atunci când un mare erou moare, sufletul lui încă protejează poporul pe care l-a slujit și iubit.

Înainte de a părăsi această locație, mă plimb prin curtea mănăstirii și inspir parfumul florilor. Parcă spuneau: “Te rog, mai rămâi!”. Amza Pellea se plimba, într-o zi, prin pădure, alături de Dan Puric, răposatul actor zicându-i: ”Tu realizezi, mă, Dănuț, că, pe unde calci tu, poate a pășit un dac?”. Gândindu-mă la acest citat, părăseam mănăstirea Cozia, având grijă pe unde calc. Dacă am călcat peste urma lui Mircea cel Bătrân?...

Dar să știi, dragul meu cititor, că cel mai mult îmi umple sufletul de bucurie amintirea celor care se aflau în autobuz, dansurile, băutura, șoferul care ne punea muzică și încă mă amuz când mă gândesc la profesorii care ne-au însoțit, deoarece fiecare era unic în felul sau. N-am să-ți relatez însă nimic din toate astea, deoarece vreau să te îndemn să-ți strângi propriile amintiri. În felul ăsta vei reuși ca, de fiecare dată când ești trist, să-ți amintești ceva care să te poată bucura. 

Iar când sufletul tău se va umple de fericire, te rog să le-o împărtășești și altora. Numai așa vei înțelege că amintirile sunt sfinte.