De curând am început să-l cunosc și să-l înțeleg pe tânărul Alex, care până acum nu a fost deloc interesat de propria autocunoaștere. Lui i se pare foarte interesant faptul că ne amintim cu ușurință anumite momente ale vieții, dar le uităm pe altele. „Îmi amintesc aproape toate bătăile cu colegii și momentele în care doamna învățătoare trebuia să-mi țină teorii despre greșelile pe care le-am făcut, sau trebuia să țipe la mine până când promiteam că voi sta cuminte - cuvânt pe care nu l-am înțeles niciodată în clasele primare”.
Da, ați auzit bine! Alex era un „elev problemă”, în fiecare pauză bătându-se sau făcând prostii. Cu toate astea, tânărul a învățat tot în clasele primare ceva foarte important pentru el: SĂ GÂNDEASCĂ, dar nu este sigur dacă asta îl va face fericit sau trist în viitor. „Cei mai frumoși patru ani ai vieții mele au trecut de parcă nici n-ar fi existat, urmând alți patru... dar de aici veți afla mai puține”, ne-a dezvăluit Alex.
În acești ani, a trebuit să învețe mai mult la câteva materii importante pentru viitorul său, deoarece îi lipsea un profesor bun. Neștiind de unde trebuie să pornească, a învățat totul așa cum a reușit să gândească, adică într-o dezordine uluitoare, probabil acesta fiind motivul dezordinii din mintea sa.
Din păcate, nu am putut afla mai multe informații despre această perioadă, așa că vom trece la următoarea: Alex a ajuns la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu” și, în primele zile, a trebuit să se obișnuiască cu singurătatea pe care trebuia să o suporte și pe care a început să o îndrăgească. La sfârșitul clasei a IX-a, cunoștea peste 100 din tinerii din liceu, a avut probleme cu unii profesori, dar s-a înțeles cu alții. În prezent, încearcă să hotărască ce va face mai departe, încearcă să se bucure cât mai mult de prezent și să nu facă greșeli pe care să le regrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu