Fotografia care naște povești: „Vinul după bere e plăcere! Dar după înc-o bere?!”

„...mergeam pe gard și mă țineam de drum”

Alexandru Vălu

(C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Fiecare dintre noi trebuie să aleagă ce va face în diverse circumstanțe. Unii ar putea deveni eroi, alții criminali; cineva alege să fie profesor și altcineva muncitor pe șantier. Eu, într-o astfel de circumstanță, am ales să fiu beat.

Într-o zi înnorată, câțiva colegi au venit la mine pentru a face un grătar. După ce l-am aprins, ni s-a făcut o sete teribilă, dar nu de apă ci de BERE. Deoarece gustul puternic și amărui nu a fost îndeajuns, după ce am terminat grătarul și ne-am așezat la masă, am desfăcut o sticlă de vin de casă. Și să nu crezi, dragă cititorule, că era unul slab. Era cel mai tare vin pe care eu și prietenii mei îl gustaserăm vreodată. Ne-am „cinstit” unul pe altul atât de mult, până am avut cu toții o revelație: am realizat că, atunci când bei mult, poți vedea rotația pământului, ceea ce înseamnă că alcoolul este un elixir magic.

Pentru a putea studia mai bine acest fenomen, am hotărât să ne plimbăm puțin  prin zonă, desigur, fiecare cu câte o doză de bere în mână. O a doua revelație a avut loc atunci, dar de data asta mi-a fost rezervată numai mie: mergeam pe gard și mă țineam de drum. Aceasta a fost ultima viziune din mintea mea, deoarece, după ce ne-am întors acasă, soarele se pregătea să apună, iar prietenii mei trebuiau să plece. Am observat că timpul trece mai repede când ești beat. 

La final, dragă cititorule, poți observa că eu am avut de ales: dacă nu aș fi băut, nu s-ar fi întâmplat nimic. Nici măcar să te amuzi de ceea ce tocmai ai citit n-ai mai fi putut.