Nu crezi până nu vezi: Povestea unui telechinetic

Roxana Cotorogea

(C.N. C-tin Cantacuzino)

Pe lângă puterea de caracter și de muncă, oamenii dețin puteri ce țin de inteligență și minte: Puterea minții. Telechinezia este o aplicație a acestei Puteri a minții, care presupune influențarea unor elemente fără a interveni fizic. Aceasta poate fi folosită pentru a muta ori pentru a modifica starea unui obiect. Mulți afirmă că telechinezia nu există cu adevărat, ci că este doar o metodă de fraudă și înșelătorie. Zicala spune „Nu crezi până nu vezi”, astfel că mi s-a dat șansa să aflu dacă telechinezia există.

Întâmplarea făcea ca, în ziua cu pricina, școala să mă numească elev de serviciu, lucru pentru care eram nemulțumită și revoltată. Era agitație în acea zi: numeroase activități cu profesorii, inspecții și ore deschise ce necesitau implicarea tuturor celor disponibili, adică inclusiv a mea, ca elev de serviciu. Prin această implicare „necesară”, am făcut cunoștință cu un profesor, al cărui nume va rămâne sub anonimat.

Cam pe la 55 de ani, Profesorul avea o prezență deosebită pe holuri. Cămașa de un verde închis, băgată regulamentar în pantaloni, lăsa vederii, la încheietura dreaptă, un tatuaj. Acesta îi dădea un aer misterios, părul negru și des umbrindu-i și mai mult înfățișarea. Era înalt și își purta ochelarii pe vârful nasului, fapt ce-l făcea să-mi pară un caraghios.

Privea intens și cu o vagă mângâiere plantele și ferestrele din jur. Dădea importanță clădirii, plantelor și obiectelor, ignorând efectiv oamenii. Probabil interesul cu care îl urmăream cu privirea l-a făcut să mă introducă în scena sa.

S-a apropiat și, foarte politicos, mi-a cerut o foaie de hârtie și un pix, pentru care am sacrificat penarul colegei mele și caietul de Latină. Nu a notat nimic; în schimb, a rupt foaia într-un pătrat mai mic, l-a îndoit de mai multe ori, l-a desfăcut și l-a așezat pe vârful pixului. Foaia a început să se miște. S-a uitat la mine și m-a întrebat de ce. Mi-am încercat norocul cu vântul, cu câmpuri magnetice și legi din Fizică. 

M-a rugat să țin mica lui invenție, iar în acel moment foaia nu s-a mai rotit. A început să își miște mâinile în jurul ei, iar aceasta și-a reluat brusc mișcarea.

Profesorul era un telechinetic, un om care are abilitatea de a mișca lucrurile cu ajutorul privirii sau a propriei energii. Abilitatea și-a descoperit-o  în urmă cu un an, în Canada, când a reușit să așeze pietrele într-un turn fără să le atingă. Consideră că o modificare genetică l-a adus să posede această abilitate. „Nu-mi place să spun oamenilor despre abilitatea mea, pentru că mulți mă bagă în categoria acelor înșelători, o categorie ce nu-mi face cinste”, spune Profesorul. 

Acesta dorește ca, în timp, să-și dezvolte abilitatea, să ajungă să miște mai mult decât frunzele plantelor sau copacilor, firele de înaltă tensiune sau flacăra vreunei brichete.