Sună alarma. Se trezeşte şi, pe jumătate adormită, îşi pregăteşte o cană mare de cafea cu mult lapte. Se îmbracă şi pleacă. Îşi îndeaptă paşii hotărâţi către liceul unde şi-a petrecut ultimii 4 ani. Anul acesta termină şi abia aşteaptă să se trezească în aerul agitat al Bucureştiului, mergând la fel de hotărâtă şi încrezătoare spre Facultatea de Jurnalism, visul ei de-o viaţă.
Gândul îi fuge uşor către zilele însorite de vară când colinda prin pădurea din apropierea casei alături de bunicul ei în căutarea unor noi instantanee wow. Uneori îi este dor de el şi speră să fie mândru de ea, de acolo de sus.
„Vezi tu, eu sunt, cum spun unii, prea matură, prea veselă, prea rea, uneori; dar ceea ce mă bucură este faptul că în adâncul sufletului, sunt încă un copil ce îşi petrece weekend-urile în pijamale, uitându-se la desene animate mâncând cereale cu lapte”, spune tânara viitoare jurnalistă cu zâmbetul pe buze.
Aceasta este o mică parte din roşcata cu sufletul de copil ce tocmai ţi-a trecut prin faţă în dimineaţa asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu