Povestea celei mai populare fete din școală

Ioana Rădulescu

(C.N. Ienăchiță Văcărescu)

„Toată lumea crede că mă știe, însă imaginea pe care mi-am creat-o este aproape virtuală. Este doar o perdea ce ascunde complexitatea gândurilor mele, a sensibilității mele, a experienței și, mai ales, a firii mele - paradoxal - introveritite. Am ajuns populară pentru că m-am implicat în multe proiecte și pentru că, așa cum ceilalți spun, mă caracterizează firea mea caldă pe interior, dar și frumoasă pe exterior. 

Lucruri care mă deranjează la această viață populară? Sunt multe. Unul ar fi faptul că majoritatea persoanelor cu care am de-a face se lasă ghidată de aspectul meu plăcut. De multe ori, doar pentru că sunt atractivă, atrag priviri și sunt puțini cei care se mai străduiesc să mă cunoască cu adevărat, să mă placă pentru ceea ce am în minte și în suflet”. 

Era din ce în ce mai stresată de povestea pe care tocmai mi-o povestea. Rămăsesem mută de uimire la tot ce auzisem. Ochii mei, ce priveau o domnișoară superbă, plină de feminitate, cu o privire pătrunzătoare, îmbrăcată într-o rochie de culoarea azurie a ochilor și al cărei zâmbet i-l „furai” destul de rar, încercau să negocieze cu mintea dacă spusele ei au vreo logică, dacă ea chiar nu e recunoscătoare pentru ceea ce este...

„E dureros. Eu, care apreciez ideile originale, să citesc persoane și să le analizez îndeaproape, sunt cel mai puțin studiată din aceste unghiuri. Lumea mă judecă după ceea ce fac, după ceea ce zic... Iar totul din mine pare expus și accesibil, dar de fapt sunt etichetată greșit. Totul este relativ, pentru că oamenii sunt subiectivi. Aud destule vorbe mai puțin plăcute și deloc adevărate la adresa mea, deși niciodată nimeni nu a avut curajul să mi le zică în față...

De fiecare dată când ies din casă, trebuie să fiu în regulă cu absolut tot – din cap până în picioare - și simt cum lumea mă privește încontinuu, se uită atent la detalii și nu mă lasă să fiu EU cu adevărat! Par un rezultat perfect al idealurilor lor imperfecte. Atât eu, cât toți ceilalți, ne raportăm la lucruri nesemnificative. Probabil de tine nu o să fie interesat nimeni pentru că nu ești îmbrăcată la modă, să zicem. Sau nu ieși în evidență cu haine pe care scrie mare și neonat Gucci, Chanel sau mai știu eu ce”. 

„Ahh, mulțumesc!”, am început eu să râd. 

„Nu o lua personal, este pur și simplu ceea ce oamenii vor să vadă. Eu, personal, sunt altfel. Și sunt pur convinsă că ascunzi multe dincolo de aparențe. Spune-mi despre tine, sunt curioasă!” 

„Chiar nu sunt prea multe de știut despre mine...”

„Enlighten me, then!”