Mara Ionicioiu
(cls. a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)
Luna Februarie este, incontestabil, luna iubirii, a cuplurilor și a inimioarelor. Este clișeic să vorbesc despre "magia" acestor zile, la fel de clișeic cum a devenit și criticarea lor. Luna iubirii... în care, ironic, lumea se împarte în tabere: cei care sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților și cei care o urăsc, cei care sunt deschiși la adoptarea obiceiurilor occidentale și sărbătoresc Valentine's Day și tradiționaliștii care duc sărbătoarea Dragobetelui mai departe.
Apoi, mai sunt puținii oameni care rămân indiferenți, care găsesc o cale de mijloc sau care se lasă conduși de starea de moment. Pentru că fac parte din ultimii menționați, nu o să dezbat niciunul din subiectele de mai sus, ci o să vă prezint legenda Dragobetelui, pe care probabil cei mai mulți îndrăgostiți și adepți ai acestor sărbători nu o cunosc.
Dragobete (cunoscut și ca "Năvalnic" sau "Cap de Primăvară") este zeul dragostei și al bunei dispoziții, corespondentul lui Eros, în mitologia greacă și al lui Cupidon, în mitologia romană. Acesta a fost fiul Dochiei, un fecior brunet cu ochii verzi ce le fermeca pe tinerele fete, fără a stârni, însă, gelozia bărbaților. Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat în seara de 23 Februarie pentru a-i învăța, sub jurământ, secretele iubirii.
Se spune ca acesta a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta dragostei numita "Năvalnic" și acesta doarme în "carnea" tatălui, renăscând în fiecare primăvară.
Pe 24 Februarie, în ziua Dragobetelui, îndrăgostiții se întâlnesc și își mărturisesc iubirea pentru ca aceasta să dureze tot anul, precum a păsărilor care se "logodesc" în această zi. Fiind și zeul bunei dispoziții, acesta se sărbătorește cu petreceri, unde se leagă viitoarele căsătorii. Conform obiceiului, pentru a fi iubiți, drăgăstoși și pentru a avea spor pe parcursul anului, de Dragobete fiecare persoană trebuie să aibă pereche, să glumească și să respecte sărbătoarea. Dacă bărbații le supăra pe femei, le va merge rău tot anul.
Fetele ce nu se întâlnesc cu niciun băiat pe parcursul zilei nu vor fi iubite de reprezentanții sexului opus tot anul. În această zi nu se sacrifică animale, pentru a nu strica rostul împerecherii, iar oamenii în vârstă trebuie să le protejeze.
Dragobete (cunoscut și ca "Năvalnic" sau "Cap de Primăvară") este zeul dragostei și al bunei dispoziții, corespondentul lui Eros, în mitologia greacă și al lui Cupidon, în mitologia romană. Acesta a fost fiul Dochiei, un fecior brunet cu ochii verzi ce le fermeca pe tinerele fete, fără a stârni, însă, gelozia bărbaților. Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat în seara de 23 Februarie pentru a-i învăța, sub jurământ, secretele iubirii.
Se spune ca acesta a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta dragostei numita "Năvalnic" și acesta doarme în "carnea" tatălui, renăscând în fiecare primăvară.
Pe 24 Februarie, în ziua Dragobetelui, îndrăgostiții se întâlnesc și își mărturisesc iubirea pentru ca aceasta să dureze tot anul, precum a păsărilor care se "logodesc" în această zi. Fiind și zeul bunei dispoziții, acesta se sărbătorește cu petreceri, unde se leagă viitoarele căsătorii. Conform obiceiului, pentru a fi iubiți, drăgăstoși și pentru a avea spor pe parcursul anului, de Dragobete fiecare persoană trebuie să aibă pereche, să glumească și să respecte sărbătoarea. Dacă bărbații le supăra pe femei, le va merge rău tot anul.
Fetele ce nu se întâlnesc cu niciun băiat pe parcursul zilei nu vor fi iubite de reprezentanții sexului opus tot anul. În această zi nu se sacrifică animale, pentru a nu strica rostul împerecherii, iar oamenii în vârstă trebuie să le protejeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu