miercuri, 11 februarie 2015

Simbolul inimii, de la grecii antici și până în zilele noastre

Mălina Popescu
(cls a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Inima, organul central al omului (primul organ care se naște și primul care moare) a devenit de-a lungul timpului simbolul universal al iubirii. Inima este un simbol cu o existență durabilă, ea desemnând nucleul emoțional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Dacă Occidentul face din ea sediul sentimentelor, toate civilizațiile tradiționale, dimpotrivă, localizează în inimă inteligența și intuiția: poate că, astfel, centrul personalității s-a deplasat de la intelect la afectivitate. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Inima ca și organ, însă, este oarecum departe de reprezentarea simbolului folosit ca și emblemă a iubirii.



Primele reprezentări medicale ale inimii o înfățişau în formă de piramidă sau con, anatomiştii medievali orientându-se mai degrabă după ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca o frunză întoarsă, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial.

De-a lungul timpului, popoarele i-au dat inimii diferite sensuri. Grecii credeau că așa cum mintea este centrul logicii, inima este centrul emoției și al sufletului, chinezii o asociau cu centrul fericirii, iar egiptenii credeau că emoțiile și intelectul provin de la inimă. Forma geometrică a inimii este cunoscută încă din secolul al XIV-lea, când era asociată cu frunzele smochinilor, frunzele de iederă sau ale crinilor de apă.

Deși sursa simbolului este incertă, o explicație plauzibilă este aceea că inima a dobândit această atribuire în orașul antic Cirene, din Grecia. Zona era cunoscută pentru o plantă numită Silphium, care avea păstăi în formă de inimă. Planta avea proprietăți medicinale și este posibil să fi fost folosită chiar și drept contraceptiv. Atât de mult s-a răspândit imaginea acestei plante, încât a ajuns să fie inscripționată pe moneda Imperiului Roman.
Frunzele sunt cele care prind forma unei inimi, fiind reprezentate de olari pe ceramică și de ilustratori pe pereții mănăstirilor, desenele fiind asociate cu iubirea eternă.

Un aspect interesant este acela că oamenii reprezintă des o inimă, atunci când se sărută. De asemenea, lebedele, simbol al grației și al eleganței, reprezintă, prin forma gâtului lor în timpul dansului de împerechere, imaginea unei inimi.

Începând cu secolul al XIX-lea, simbolul inimii a fost asociat zilei de Valentine’s Day. Acest simbol este întâlnit astăzi pe cărțile de joc, poate lua formă de bomboane și jeleuri, se poate transforma în tatuaje. Totodată, acesta este folosit pentru a simboliza „sănătatea” sau „viața” în jocurile video, precum și indicarea nutrienților sănătoși (scăzuți în colesterol) în restaurante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu