Amintiri cu radio

Raluca POPA: „Bun venit la mine acasă!”, ne-a urat, cu un zâmbet larg pe faţă, şi ne-a poftit să-i cunoaştem a doua casă. Era incinta Radio Minisat. Prezentatoarea Matinalului, Alexandra Damian, ne-a arătat fiecare colţişor la radioului, spunându-ne totodată şi mici povestioare dar şi picanterii din lumea radio.

„Lumea nouă” în care intrasem era total diferită de ceea ce îmi închipuiam. La radio, asculţi muzică şi ştiri, nu? Ei bine, e total diferit. În spatele melodiilor difuzate şi a micilor buletine informative, se află ani de muncă şi profesionalism. Noi vedem, de fapt auzim, doar partea uşoară şi frumoasă, dar un întreg mecanism se află în spatele lumii radio. 

________________________________ 

Maria PETREANU: Șapte zile fără lumină, calculator, televizor, sau orice alt aparat electrocasnic. Aveam doar 7 ani, dar îmi amintesc că acel gând m-a speriat, fiind și eu, ca mai toți copiii anilor 2000, aproape dependentă de desene animate. Însă, spre mirarea mea, acea săptămână a fost una din cele mai distractive și plăcute din viața mea. Eu și mama, singure în întuneric de la ora 7 după-amiaza și până când reușeam să adormim, stând în pat și povestind, sau citind „Robinson Crusoe” la lumina lumânării.

Singurul nostru camarad în acea beznă tăcută era un radio micuț, cu baterie. Îmi amintesc perfect cum, în fiecare după-amiază și seară, căutam posturile de muzică, entuziasmată, și adormeam în compania melodiilor ce se auzeau în surdină. Îmi amintesc cu amuzament cum uneori, pe seară, rămâneam singură în casă și dădeam radioul la maximum, ca să mă simt mai puțin singură, fiindu-mi frică de întuneric. Atunci când semnalul se întrerupea subit, îmi treceau prin minte tot felul de idei, de la prezența unor fantome în casă până la interceptarea semnalelor extraterestre. 

În prezent, pentru mine radioul a revenit la rangul de prieten ocazional, pe care îl întâlnesc doar atunci când sunt în mașină.

_______________________________

Vlad LĂDUNCĂ: Ascultam la radio una din piesele deja consacrate ale lui Connect-R, când DJ-ul intervine și anunță că imediat va avea loc un concurs, iar câștigătorul va primi un tort. Tot ce trebuia să fac era să rețin parola și să sun primul atunci când venea momentul. Entuziasmat și puțin curios, am acceptat provocarea. Ce putea să se întâmple? Trece timpul și parola parcă nu mai era spusă. Dar am început să observ ceva ciudat: DJ-ul accentua anumite cuvinte atunci când vorbea. Am stat puțin pe gânduri și am început să notez pe o foaie fiecare cuvânt accentuat la fiecare intervenție, obținând în final „ascultă Radio Minisat și câștigă premiul dulce”. A sosit și momentul mult așteptat. Telefonul sună de câteva ori când aud o voce cunoscută: vocea DJ-ului. „Dacă ne spui parola corect, ești fericitul câștigător al unui tort de ciocolată. Grăbește-te!”.

Eram în culmea fericirii, și nu pentru că urma să mănânc tort, ci pentru că nu mai câștigasem nimic niciodată; deci asta era o experiență nouă pentu mine, așa că le-am spus parola cu vocea tremurândă. Când am auzit „Felicitări!”, nu am mai putut să vorbesc normal, așa că mama și-a intrat în rol și m-a calmat. Pe lângă dulcele premiu, am cunoscut și niște oameni foarte de treabă. A fost o zi de neuitat.

______________________________

Ramona DUMITRU: Atunci când rostesc „amintiri cu radio”, am o singură imagine descrisă clar în mintea mea. Timpul pare că a trecut atât de repede… pe atunci eram la grădiniță și locul meu preferat de acasă, unde petreceam ore în șir, era pervazul vopsit în verde ce înfrumuseța casa bătrânească a bunicii. 

Pe acel pervaz am învățat să scriu, ajutându-mă de ziarele și creioanele bunicii. Această imagine, în care încercam să reproduc literele pe biletele loto, este completată de radioul micuț și negru ce afișa cu cifre mari și roșii ora, radio aflat chiar lângă mine, la același pervaz. Parcă aud și acum cântecele din folclor emise la radio, sunetul acela distorsionat și înterupt câteodată, dar care avea ecou în toată camera și ne ținea companie mie și bunicii ore în șir…

_______________________________

Cătălin ȚUȚUIANU: Întâmplarea făcea ca în acea zi să se împlinească 12 ani de când Kiss FM emitea în eter. DJ-ii pe care i-am cunoscut la acea vizită sunt Olix, Dan Fințescu și Andreea Remețean. Am fost invitați în sediu, pentru a ne fi prezentată redacția. Ne-au spus că, în fiecare dimineață, la ora 9.00, se strâng toți pentru a pregăti în detaliu ce se va întâmpla în ziua respectivă. La ora 10.00 sunt transmise știrile, iar la ora 14.00 se transmite un mic talk-show. Între ele, este muzică din playlist. Aparatele de transmisie sunt de ultimă generație și simplifică mult munca celor din radio. 

Ne-au spus că, pentru a fi unul dintre ei, trebuie să fii combativ, comunicativ, să ai personalitate și să nu ai trac, să ai fler și să nu-ți uiți glumele acasă, în ziua în care vei sta în fața microfonului.

_______________________________ 

Diana NICULESCU: Radio Minisat împlinea 20 de ani de la lansare. Mi s-a părut minunat, așa că m-am lăsat mânată de dorința de a cunoaște nucleul de unde pornesc melodiile mele preferate, și am hotărât să particip. Nu prea ai cum să uiți momentul în care o mică parte din visul tău, care presupune a cunoaște o redacție, se îndeplinește așa, dintr-o dată. 

Această vizită m-a ajutat să înțeleg anumite aspecte. Spre exemplu, faptul că a lucra într-un asemenea spațiu nu-i ușor, că ideile pe care mi le făcusem despre ceea ce se petrece dincolo de difuzorul radioului sunt doar idei, că pentru a deveni bun în domeniu trebuie să muncești mult și să lași grijile deoparte atunci când pășești în emisie, că ascultătorul vrea o voce veselă și nu una care să-i agraveze starea deplorabilă.

Să ajung să prezint știrile dintr-o dată, fără niciun fel de pregătire, doar cu niște emoții ce pe parcurs s-au transformat în râs, ei bine, cine ar fi crezut?! Au fost doar două știri, una despre un accident și alta despre un concert, însă ele au jucat rolul unui ceas deșteptător pentru mine. M-au ajutat să realizez faptul că, dacă vreau ceva, trebuie să lupt și să cîștig, că sunt norocoasă și merit asta.

Acum e o zi obișnuită, în care scriu la același laptop, însă ascult acea melodie, cea pe care am auzit-o și la radio, înainte să prezint știrile Radio Minisat, Stolen paradise.