Bogdana Dente
(Liceul Petru Cercel)
"Dragă jurnalule,
Ce am reținut din călătoria asta e că oamenii preferă aventura. Oamenii sunt dependenți de fiori, de fluturi în stomac. Oamenii au curiozitate în priviri și se sfiesc uneori să vorbească din suflet."
În tren fiind, am început să-mi notez idei în carnețel, atenția fiindu-mi distrasă de soarele ale cărui raze se abăteau jucăuș peste cuvintele mele. M-am oprit pentru o secundă să admir priveliștea. Prin geamul mare se vedea o cromatică văratică și luminoasă. Punându-mi capul pe geam, continui să observ: marea se îmbină prea frumos cu cerul. Las privirea să înoate o ultimă dată în mare și mă gândesc la ea. Dacă ar fi să asimilez marea cu sentimentele propriu-zise, ar fi o corelare perfectă. Atât furtunoase, cât și blânde, dar niciodată în același timp.
"E vară, mi-am aruncat grijile la gunoi și m-am urcat în tren. Nu pot să nu mă gândesc că o să-mi fie dor de casă, dar, de asemenea, o să-mi ardă obrajii de fericire când o să ajung pe plajă. Fluturii în stomac o să îi simți când te aventurezi în mare, fiorii o să-i simți când îți alunecă picături de apă pe pielea scăldată de soare. O să fii curios ce se află mai departe de orizont, dar nu o să scoți un sunet și o să te întinzi pe șezlong privind nisipul auriu.
Observ cum valurile ating malul cu un sunet puternic, dar, în același timp, liniștitor, lăsând în urma lor scoici multicolore. O să simți un gol în stomac atunci când o să pleci și se inversează sentimentul: o să te gândești încontinuu la mare și la cât de dor o să-ți fie, dar, în același timp, o să te bucuri că ajungi acasă. Urcându-te în tren, așezându-te comod, pornind la drum, tot ce o să ai în minte e că o să te întorci, că locul ăsta ți-a adus liniștea interioară mult dorită. Zâmbești și începi să scrii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu