miercuri, 3 septembrie 2014

Să ne cunoaștem: Ioana Ionașcu - "Atenţie, se deschid uşile!"

Ioana, fata despre care îți voi vorbi, ar putea trece pe lângă tine pe stradă sau în staţia de metrou şi ceva legat de ea ți-ar rămâne întipărit în minte. Amuzant este faptul că aşa am cunoscut-o, în timp ce aşteptam amândouă metroul.

Pentru început, primul lucru ce o scoate în evidenţă este înălţimea. O astfel de calitate ar putea da fiecăruia o anumită încredere în sine, dar nu şi Ioanei: "Mereu am urât faptul că eram cea mai înaltă, pentru că toată lumea se simte intimidată de mine". Un alt aspect ce o defineşte pe Ioana sunt ochii ei căprui şi pătrunzători ce pot vedea, parcă, până în adâncul sufletului tău: "Un motiv pentru care sunt atât de tăcută la început, este faptul că îmi place să ştiu cu cine am de-a face. Aşa că prefer ca atunci când cunosc pe cineva să stau şi să analizez acea persoană, să o citesc".


Cu toate astea, lucrul care m-a frapat cel mai mult la ea a fost cât de nesigură pe ea este. Am pus-o să se descrie într-un cuvânt. Ea mi-a răspuns imediat: "Cu siguranţă, cel mai potrivit cuvânt este introvertit, deşi, când eram mică, eram mult mai vorbăreaţă şi mai sigură pe mine. Totul s-a schimbat când am ajuns la şcoală, unde eram criticată ori de câte ori îmi exprimam opinia". Dar ai încercat să te schimbi, ai încercat să te impici în alte activităţi să îţi descoperi talentul? "Ei bine, ţin să te anunţ că ai în faţă un anti-talent", mi-a răspuns râzând, după care a continuat: "Am fost în trupa de teatru a liceului o perioada, dar mi-am dat seamă că actoria nu e pentru mine. De la un timp am început să fac tot felul de activități de voluntariat: am lucrat la un after-school, am făcut voluntariat la înot, unde trebuia să am grijă de copii cu dizabilități".

Așa mi-am dat seama ce fel de persoană este Ioana. Este acel gen de om care îi pune mereu pe ceilalți pe primul loc, iar ea este undeva în capătul listei. Când i-am spus, a început să râdă: "Se pare că nu sunt singura care se pricepe la citit oameni". Mi-a răspuns: "Din păcate, am avut mult de suferit din cauza asta, deoarece lumea a profitat mereu de naivitatea mea. Dar mie tot îmi place să cred că există ceva bun în fiecare dintre noi". 

Probabil aș mai fi stat mult de vorbă cu ea, dacă nu venea metroul meu.

2 comentarii:

  1. Oamenii cu ochii caprui au in general teninta de analiza asupra celorlalti, dar pe de alta parte si naivitatea specifica de "caprioara" (caprui)

    RăspundețiȘtergere
  2. Exista metrouri in Targoviste?

    RăspundețiȘtergere