Locuri cu povești: Padina Fest și mai departe

Bogdan Vintilă

(cls a XI-a, Liceul N. Ciorănescu)

Vara aceasta a fost... PADINA FEST! Sãrbãtoare așteptatã de majoritatea adolescenților și de cei care se simt încã tineri. Muzicã, aer curat, voie bunã. Am mers și eu, cã doar nu era cu putințã sã lipsesc. Am vãzut cu ocazia asta Vârful Omu, Babele și Sfinxul. Ah... dar ce mai tură, sã vã povestesc cum a fost totul! 

Am plecat dis-de-dimineațã de acasã cu gândul cã o sã am parte de o cãlãtorie plãcutã. Drumul a fost cam lung, dar a meritat. Ajuns la Padina, mã simțeam un om liber. Muzicã, voie bunã, tineri ca și mine. Am urmãrit cu sufletul la gurã concertele ce s-au ținut la festival. A doua zi am plecat spre munte. 

Am urcat cam greu, după o noapte de petrecut alături de bunii mei colegi. Iar când am ajuns acolo, ce sã vezi? Parcã atingeam cerul cu mâna. Vârful Omu înseamnă, de departe, cea mai frumoasă priveliște pe care am văzut-o până acum. Am ajuns acolo cu sufletul la gurã, din cauza emoțiilor, deoarece era pentru prima oarã când vizitam acest loc. 

Se aflã în Munții Bucegi, mai precis în zona Carpaților Merdionali. Are o înãlțime de 2.505 metri. La Babe, m-a impresionat forma lor. Nu am înțeles de ce li se spune așa. Dar Sfinxului știu de ce i se spune așa: vântul a șlefuit piatra de munte încât a fãcut sã semene cu un cap de om. Și de aici aceastã denumire. O liniște totalã era acolo, ce m-a fãcut sã mã simt în altã lume preț de câteva ore. 

Dar nu poți sta într-un loc o veșnicie. Cel puțin, nu fizic. Dar mereu, când mã simt copleșit de gânduri, simt cã mã aflu acolo.

Coborând înapoi la Padina, am observat foarte mulți tineri îmbrãcați în roșu. La început, m-am cam speriat, zicându-mi cã au venit cei de la PSD sã își facã iar campanie (pe unde am mers anul ãsta, peste tot am dat de ei). Doar cã nu erau ei: erau voluntari. Cum sunt și eu. Doar cã ei erau de la Crucea Roșie. Emoționat, m-am dus sã vorbesc cu ei. Foarte prietenoși, mi-au explicat cã ei se aflã acolo pentru a preveni dezastrele și accidentele de orice fel. Aveau cortul instalat, cu apã platã pentru cei veniți la Padina Fest, luau tensiunea la cerere... asigurau bunãstarea oamenilor. M-am gândit în sinea mea cã, dacã toți tinerii ar face voluntariat, ar fi bine. Tinerii aceștia își sacrificã timpul, dar și viețile acolo; se poate întâmpla orice. 

Din aceastã cãlãtorie am plecat cu urmãtoarele gânduri: 

1. Avem locuri minunate de văzut în țara noastrã.

2. Tinerii care fac voluntariat sunt niște oameni calzi, întotdeauna darnici sã ajute.