Ioana Pletea
(cls a X-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)
În ajunul serii de Sfântul Dumitru, în comuna Râu Alb din nordul județului Dâmbovița, a avut loc Focul lui Sumedru, tradiție cu însemnătate pentru sătenii din partea locului. Focul lui Sumedru are dublă semnificație, acesta reprezintă atât moartea, cât și învierea Divinității, dar este și „prevestitor al timpului răcoros”, așa cum povestește viceprimarul comunei, Constantin Rizea.
Obiceiul este vechi și se organizează anual pe malul apei, unde se adună oamenii în jurul unui foc. Tradiția cere ca, în amiaza zilei, cetele de copii însoțite de doi feciori să meargă în pădure și să aleagă pomul ce urmează a fi aprins. Îl taie și îl duc în locul în care se va aprinde focul, și îl înconjoară cu frunze și mărăcini. Acest ritual nu mai este respectat în totalitate, forma actuală constând în adunarea de cauciucuri de prin gospodării de către copii, susținuți de cei mai vârstnici.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, satul a fost luminat de mai multe focuri, iar glasurile copiilor s-au auzit strigând: „Hai la Focul lui Sumedru/ Că au mâncat lupii iedul/ Și a rămas un hartan/ Și l-a mâncat și p-ăla un golan.” Femeile au împărțit copiilor covrigi, mere, nuci, pentru că în ziua de Sfântul Dumitru se pomenesc și morții.
Momentul mult așteptat a fost cel al prăbușirii focului, care simbolizează renașterea Divinității. La plecare, oamenii locului au luat cărbuni aprinși și cenușă pentru a arunca în grădini pentru rod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu