sâmbătă, 25 octombrie 2014

Povești de suflet: Prima iubire - Jurnal

Mara Ionicioiu
(cls a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

L-am cunoscut pe Andrei când aveam 10 ani și jumătate, cu ajutorul fratelui meu. Erau amândoi la fotbal, în grupe diferite. Veți spune, bineînțeles, ca nu se pot naște iubiri la vârsta de 10 ani. Totuși, ceea ce urmează să vă povestesc s-a întâmplat pe parcursul a 6 ani. Ochi migdalați, trăsături bine definite și cele mai frumoase buze pe care le-am văzut vreodată. 

La două luni după ce l-am văzut prima oară, a dormit la fratele meu. Eram foarte timidă, așa că am ales să mă închid în cameră, ignorând insistențele lor de a sta cu ei. Am stat în camera mea până a doua zi, când a plecat. Din ziua aceea, am început să vorbim. După o jumatate de an în care am vorbit non-stop, a venit ziua mea, iar el m-a sunat să îmi spună că mă va lua de la școală, să mă ducă acasă. Am mers prin frig până în fața blocului unde, nu știu cum, ascunsese sub bancă un buchet de trandafiri pe care mi l-a oferit sub ochii mamei și ai verișoarei mele. Erau trei sferturi ieșite pe geam să vadă ce se întâmplă și ce reacție am. Din păcate, nu prea au avut ce să vadă.

Am mai vorbit, rar, până când iubita lui i-a cerut să nu mai vorbească cu mine. După majoratul acesteia, fratele meu l-a luat din nou la noi și a dormit cu mine. Deși nu era încă nimic între noi, nu vă pot descrie sentimentele și starea de agitație prin care am trecut. Următorul pas: am început să vorbim din nou, iar iubita lui... a rămas singură. În vară am plecat la mare cu familia. Acesta mi-a propus să îmi prelungesc vacanța cu o zi și să mă întorc cu el acasă. Bineînțeles, fiind prea mică, l-am refuzat. Când m-am întors, ne-am întâlnit și am făcut pasul cel mare: acum eram un cuplu. Spre surprinderea voastră, nu s-a întâmplat nimic special atunci și nici în următoarele luni de relație. Eram fericită. 

După despărțirea noastră, datorată nu știu cărui motiv, au urmat perioade în care nu vorbeam deloc sau în care vorbeam mai mereu. De ziua mea, a apărut la 12 fără 10 împreună cu c.m.b.p. al lui și am fost pusă sș aleg cu cine dansez dintre cei doi. Da, l-am ales pe prietenul lui. M-am răzbunat pentru că stătea prea mult cu telefonul în mână și vorbea cu multe fete. A plecat și nu ne-am mai văzut luni întregi, timp în care eu am avut doi prieteni, iar el s-a împăcat cu fosta iubită. 

În vara anului 2012, ne-am întâlnit întâmplător la mare. I-am dat papucii prietenului meu ca să stau cu Andrei. A urmat din nou o perioadă de pauză, în care începusem să vorbesc cu altcineva. M-am împăcat cu Andrei după 3 luni și am avut o relație perfectă. Relație care s-a terminat din cauza mea. 

În vara anului 2014, ne-am întâlnit întâmplator la mare. I-am dat papucii prietenului meu ca să stau cu Andrei. Deși l-am iubit enorm de mult, nu mai văd nimic în viitor între noi. În momentul de față, nu îl pot vedea decât ca pe primul băiat din viața mea. Au trecut 6 ani în care a fost prezent în viața mea, dar nu mi-l doresc și pe al șaptelea. Nu mă mai uimește cu nimic, îl cunosc din cap până în                         picioare. Totuși, iubirea nu moare, doar se ofilește.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu