Povești de suflet: Moș Țecu, un erou pentru familia mea

Alexandru Vălu

(cls a XI-a, C.N. Ienăchiță Văcărescu)

Fiecare dintre noi are un strămoș care a rămas în amintirea neamului pentru ceva ce a făcut, fie el bun sau rău. Am să vă relatez povestea stră-străbunicului meu, Moș Țecu, om care a trăit în perioada Primului război mondial. În vremea aceea, satul Băleni-Sârbi nu era lipit de vecinul său, pădurea era mult mai întinsă, aproape de zece ori mai mare ca în prezent, iar pământul pe care oamenii îl munceau era mai restrâns. Cu toate problemele specifice perioadei de care vorbim, oamenii erau fericiți și mulțumiți cu ceea ce aveau.

Din relatările tatălui meu, am aflat că Moș Țecu era un om cinstit, bun, viteaz și dur. Portretul fizic este imposibil de creat, tot ceea ce-ți pot spune despre el neputând fi decât o invenție. Știu doar că era un om foarte puternic, trăsătură importantă pentru vremea aceea. O parte negativă a bătrânului meu era furia, caracteristică ce-i vizează pe toți cei din familia mea. Nu era un om care să-și iasă din sărite ușor, ci dimpotrivă, era ușor liniștit; dar, în momentul în care cineva îl călca pe coadă, nu se dădea înapoi de la o bătaie pe care mereu o câștiga.

S-a întâmplat într-o bună zi ca, în pădurea noastră, să își facă apariția un zimbru uriaș, care îi speria pe toți oamenii din zonă. Copiii nu mai aveau voie să se joace în pădure, iar adulții nu își mai puteau procura lemnele necesare pentru iarnă. Sătenii au alertat autoritățile, au cerut ajutor celor din Târgoviște, dar, ca și azi, nimeni nu-și bătea capul cu problemele acestui sat, chiar dacă viețile unor oameni                                 se aflau în pericol.

Știind că, într-o astfel de situație, cineva trebuie să ia inițiativa, moșul meu a luat pușca în mână și s-a dus de unul singur să înfrunte monstruozitatea care distrusese liniștea zonei. Sunt sigur că Moș Țecu a simțit frica, dar dragostea pe care o avea pentru oamenii din sat l-a ajutat să o depășească, întorcându-se victorios din aventura sa și pregătind un grătar cu carne de zimbru cum nimeni nu mai gustase vreodată.

Aceasta este doar una din peripețiile lui Moș Țecu și sper că într-o zi voi avea ocazia să ți le împărtășesc și pe celelalte.