În prag de 8 Martie: Pentru idolul meu... cu fond

Georgiana Simion (cls a XII-a, C.Ec. Ion Ghica)

Femeia a avut tot timpul un rol foarte important în societate, reprezentând lăstarul vieții și îngerul păzitor al fiecărui om, fiind numită, simbolic, MAMA. Pe lângă acest har, de-a lungul timpului, femeia a excelat în diverse domenii: de la inginerie la medicină, de la artă la comerț, de la politică la economie. Niciodată ușoară, viața femeii o poartă pe aceasta în diferite situații dificile, îi impune să se împartă între carieră și familie și îi încearcă limitele în fiecare zi. Însă, pentru o femeie, nimic nu este de nerealizat, iar voința sa imensă va lupta indiferent de motiv (dacă este necesar) și va învinge, fără îndoială, la termen.

Fiind reprezentanta gândurilor bune, a sensibilității și a frumuseții, dar cel mai important, a vieții, femeia este sărbătorită de întreaga lume într-o zi de primăvară ce-i descrie sufletul înfloritor- 8 MARTIE.

Personal, sunt înconjurată de zeci, chiar sute de femei ce-mi ușurează viața și au o însemnătate puternică pentru mine. Am întâlnit oameni de care m-am legat dincolo de cuvinte, oameni care au văzut în mine mai mult decât văd eu și care au luat decizia de a munci alături de mine până când și eu ajung să descopăr acea parte din mine de care nu eram conștientă. Sunt oameni care parcă sunt făcuți pentru sufletul meu. Cunosc și am cunoscut mulți oameni în viață, mulți oameni buni, câțiva oameni răi și foarte puțini oameni speciali... oameni care s-au uitat în ochii mei și m-au citit, mi-au întins mâna și m-au ajutat, m-au strâns în brațe și mi-au vindecat sufletul.

Eram doar un copil, un nimeni la început de drum, un nimic care își căuta calea. Mi-am luat sufletul de mânuță și l-am dus în fața dumneaei, să i-l prezint – știam că înaintea unei împărătese trebuie să te duci cu darul cel mai de preț pe care îl deții, iar eu nu aveam mai mult de oferit decât sufletul. M-a privit, mi-a pus stiloul în mână și mi-a zis “Scrie! Tu iubești cuvintele... ele vor fi fericirea ta!”

Am scris și nu m-am oprit încă. Am ascultat și am ajuns femeia din spatele ochilor de copil pe care i-a cunoscut. Mi-a marcat viața într-un mod în care nimeni n-o va mai face. Mi-a fost învățător... al tuturor lucrurilor - învățător de viață. A fost primul om care a știut cine sunt, primul om care a săpat în mine și a scos la iveală zăcăminte de idei, de cunoaștere și voință. Mi-a conturat personalitatea și mi-a deschis poarta către omul care sunt azi.

I-am promis că binele făcut i-l voi întoarce și că atunci când voi izbândi în viață, o lume întreagă va ști că este și "vina" dumneaei, a omului care încă mă motivează, a sfaturilor care și-au aflat ascultare, a ochilor care mi-au devenit tărie, a îngerului care mi-a dat aripi să zbor în lume, până îmi voi găsi locul.

Știu că acum plânge, dar știu că se va bucura și că va zâmbi când îi voi spune: VĂ MULȚUMESC, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE!!