Preţul popularităţii - Povestea puştiului cu care nu vorbeşte nimeni

-Şcoala de vară de Jurnalism şi Scriere creativă-

Ştefan Khalil

(C.N. C-tin Carabella)

Într-un oraş mic din apusul ţării, trăia un băiat de numai 16 ani, elev în clasa a X-a la un liceu de prestigiu. Vlad era un băiat destul de înalt, subţire în talie, cu părul lung, blond şi ciufulit, cu nasul mic şi ascuţit, cu nişte buze lungi şi subţiri şi cu o bărbie rotundă. El provenea dintr-o familie normală, mai avea un frate mai mic cu doi ani cu care se înţelegea foarte bine; din păcate, fratele lui era cam singurul băiat cu care se înţelegea bine.

La şcoală, nu era foarte iubit de colegii lui, poate şi din cauza faptului că avea cele mai bune rezultate la învăţătură din clasă. Acest lucru îl întrista foarte tare pe Vlad, este greu să nu ai niciun prieten, să nu ai cu cine vorbi timp de şase ore în fiecare zi, să nu ai cu cine împărtăşi o bucurie atunci când iei o notă mare sau să fii respins de ceilalţi atunci când prinzi puţin curaj să socializezi.

Pe langa aceste fapte neplăcute, mai erau şi câţiva colegi care-l luau peste picior, distrându-se copios pe seama lui şi, de multe ori, îl puneau şi în situaţii jenante.

Într-o zi însă, lucrurile aveau să se schimbe total.

Se apropia vacanţa de Crăciun şi, aşa cum este normal, colegii săi au început să orneze sala de clasă. Vlad a fost fericit când una dintre colege, cu care - ce-i drept - mai vorbea din când în când, l-a rugat pe el să pună steaua în vârful bradului, datorită înălţimii lui. La un moment dat, se făcuse foarte cald în sala de clasă, iar la dorinţa mai multora dintre colegi, aceştia se hotărăsc să deschidă geamul. Afară, iarna venise în plină forţă, cu ninsori abundente şi vânt puternic. Bradul era aşezat destul de aproape de fereastră şi, la deschiderea acesteia, din cauza vântului puternic, a căzut, iar majoriatatea globurilor din el s-au spart.

Toată lumea a intrat în panică, erau conştienţi că nu era vina nimănui, dar totodată erau siguri că diriginta lor nu va crede niciodată ce s-a întâmplat. După multe discuţii, aprobări şi contraziceri, concluzia generală a fost de a-i spune dirigintei adevarul. Aşa cum s-au aşteptat însă, ea nu a crezut povestea cu vântul, i s-a părut de-a dreptul banală. Diriginta devenea tot mai furioasă şi voia să-i descopere pe cel sau pe cei care au făcut asta, anunţând totodată pedeapsa pe care o va primi făptaşul - de stat în bancă în pauze, timp de o săptămână întreagă, iar dacă nu recunoaşte nimeni, toată clasa va fi pedepsită.

Diriginta întreabă pentru ultima oară, iar Vlad devine tot mai gânditor. Poate asta era ocazia lui să pună capăt odata zilelor groaznice de liceu pe care le avusese până atunci. Decizi lui a fost aceea de a-şi asuma vinovăţia, minţind-o pe dirigintă că el e cel care a mişcat bradul, în momentul în care a vrut să pună steaua în vârf. Acest lucru i-a impresionat pe toţi colegii de clasă, scutindu-i de o pedeapsă dură.

Din acea zi, lucrurile s-au schimbat pentru Vlad; acum avea cu cine să stea în pauze, nu-l mai lua nimeni peste picior şi cel mai plăcut pentru el a fost în timpul pedepsei, pentru că unii dintre colegi au ales să-i ţină companie.