Marius Popescu, profesorul îndrăgostit de munte: “PASIUNILE VIN ODATĂ CU VÂRSTA”

Teodora Tudor

(cls a XII-a, Liceul I.H. Rădulescu)

A descoperit muntele la 13 ani şi a visat să fie primul român care urcă pe Everest. Şi-a dorit să ajungă arheolog, dar a descoperit că vocaţia lui este formarea tinerilor. Profesor de istorie cu state vechi de plată, realizator de emisiuni TV și proaspăt întors dintr-o expediție cel puțin... exotică: Marius Popescu, Profu' - cum este cunoscut de zeci de generații de liceeni iubitori de munte și de istorie (nu neapărat în ordinea asta) - și-a petrecut luna aceasta 10 zile în Mexic: el a urcat, alături de Geo Badea, pe cel mai înalt vulcan din America de Nord, Pico de Orizaba sau Citlaltepetl (Muntele Stelelor) - 5734 m altitudine.

"Geografic, asta este considerată "ţinta" mea. Antropologic, cultural, istoric însă, Mexicul este parte a Americii Latine... Îmi doresc să înţeleg cât mai multe..." - erau gândurile lui Marius Popescu înainte de expediție. Cu ce gânduri s-a întors, însă...? 

Marius Popescu: Acolo am lăsat tricolorul românesc şi o parte din suflet.

Rep.: De când aveți pasiunea aceasta pentru munte?

M.P.: Pasiunile îți vin odată cu vârsta, dar eu mi-am descoperit pasiunea aceasta pentru minte destul de devreme. Fiind foarte bun la geografie, profesorul m-a întrebat dacă nu cumva aș vrea să îl însoțesc într-o expediție pe munte. Eu, în culmea fericirii, i-am răspuns: “ Cum să nu!“. Deci, prima oară am urcat pe munte la 13 ani. Țin minte că a fost un calvar, neștiind la vremea respectivă nimic despre cățăratul pe munte.

Rep.: V-a fost greu în timpul acelei expediții?
M.P.: Recunosc că mi-a fost. Am îndurat foame, sete, oboseală. Am revenit în țară și, întâlnindu-mă cu părinții mei în Gara de Nord, primele cuvinte au fost “Mi-e foame!”. Asta însă nu m-a descurajat, iată că anul viitor voi putea spune că sunt 30 de ani de mers prin munți.

Rep.: Presupun că ați trecut și prin moment limită pe munte.
M.P.: Da, nu vreau să îmi amintesc de momentele foarte grele, unele chiar dramatice, dar, una peste alta, cu toate zilele neplăcute, muntele încă îmi este cel mai bun prieten. Acolo mă redescopăr eu, acolo mă simt eu împlinit. Și acolo, dar și în familie.

Rep.: Aveți doi copii minunați. I-ați luat și pe ei în aventurile din munți?
M.P.: Deja i-am dus. Încerc să nu-i forțez, să îi las pe ei să discearnă, să aleagă, și am bucuria că ai mei copii au fost cu mine, le place și, cine știe..., poate că vor mai continua.

Rep.: Părinții dumnavoastră ce părere aveau și au despre alpinism?
M.P.: Deloc plăcută. Mă lăsau să merg, dar îngrijorați, ca orice părinte. Mai ales când m-am apucat de lucruri mai extreme, atunci chiar nu au fost foarte încântați.

Profesor cu state vechi de plată și realizator de emisiuni specializate

Rep.: Știu că aveți și o emisiune TV, cu o audiență foarte bună. Cum ați ajuns să o realizați?M.P.: Da, am o emisiune care a împlinit 3 ani. A plecat tot din pasiunea pentru munte. Televiziunea a început ca o joacă; un prieten mi-a dat idea de a face o emisiune. Eu am refuzat, dar acum 6 ani am încercat. Prima mea emisiune a fost “Pronatura”. Din televiziune în televiziune, am venit, acum 3 ani, la MDI TV și am emisiunea “Carpe Diem”, ceea ce mă bucură foarte mult. 

Rep.: Sunteți printre cei mai buni profesori ai liceului (n.r.: I.H. Rădulescu). Ați fost pasionat dintotdeauna de istorie?

M.P.: Nu știu dacă sunt cel mai bun profesor al liceului, dar asta mi-aș dori. Cât despre materia mea favorită… da, istoria, dar și geografia se situau pe primul loc în inima mea. Cu siguranță, când nu voi mai veni cu emoții la începutul anului școlar, voi renunța la această meserie.

Rep.: De cât timp sunteți profesor?
M.P.: Păi, în învățământ sunt de 19 ani.

Rep.: Simțiți vreo diferență între copiii din ziua de azi și cei de pe vremea dumneavoastră?

M.P.: Nu este nicio diferență. Noi am fost o generație care a știut din start ceea ce va face, în comparație cu voi, care aveți ce să alegeți. Partea mai puțin plăcută la generația voastră este că faceți alegerile pripit. Acum... să fiu sincer, aș mai vrea să am 17, 18 ani pentru a mai retrăi perioada frumoasă a tinereții.

Rep.: Nu ați obosit, zi de zi, să vă bateți capul cu fel de fel de copii?

M.P.: Am constatat că, dacă respecți un elev, indiferent din ce clasă sau categorie socială vine el, vei fi respectat. De când sunt profesor nu am avut niciun conflict cu niciun elev. Una peste alta, nu am obosit. Sunt din ce în ce mai bine!

Rep.: În loc de concluzie: Dacă v-ați mai naște o dată, tot asta ați face?

M.P.: Cu muntele, da. La el nu aș renunța. Cu profesoratul, m-aș mai gândi. Profesional nu sunt decis, dar, în plan personal, cred că aș fi mai prezent în anumite momente din viața mea.