Teodora Chiș
Nu.
Aș prefera să reîncep.
Mă văd obligată să fiu sinceră.
Nu am nimic de zis despre vacanța aceasta sau despre oricare altă vacanță peste care am trecut până acum.
În căutarile mele disperate de a găsi ceva de scris într-un jurnal de vacanță, am descoperit că, de fapt, nu îmi plac vacanțele.
Problema cu vacanțele este că sunt derutante într-unul din cele mai teribile moduri posibile.
Pe de o parte, așa cum ne îndeamnă și DEX-ul să credem, sunt destinate odihnei; sau, cum spune clișeul, „reîncărcării bateriilor”. Ce faci, în schimb, dacă nu funcționezi pe baterii, sau dacă bateriile tale nu se încarcă prin odihnă, sau dacă pur și simplu sunt deja pline?
Pe de altă parte, dacă ar fi să ne luăm după nenumăratele eseuri inspiraționale și motivaționale scrise până în ziua de astăzi, ar trebui să fim deja convinși că o vacanță adevărată este una marcată de explorare, de redescoperirea sinelui, de reconectarea cu Universul, cu prietenii demult pierduți sau plictisiți.
Ei bine, experiențele acestea sunt treaba fiecăruia și nu trebuie să se petreacă, în mod obligatoriu, în vacanță. Am avut nenumărate vacanțe în care am învățat mai mult decât în timpul școlii și momente stresante în care m-am relaxat mai mult decât în orice vacanță.
Mă întreb, deci
ce se întâmplă cu noi când ne aflăm în vacanță?
devenim altcineva?
devenim noi înșine?
rămânem aceiași, dar cu ceva mai mult timp liber?
evadăm din realitate?
ne reancorăm în aceasta?
Nu vreau să îmi împart încă viața în perioade ocupate și vacanțe.
Nu vreau să îmi împart încă viața în zile de lucru și weekend-uri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu