joi, 18 septembrie 2014

I’m back. But… Who am I?

Georgiana Simion
(C.N. Ion Ghica)

Știu, sunt femeie, dar nu mă poți judeca doar pentru că m-ai născut așa. Ți-am mai spus… nu suntem „noi, femeile”, sunt EU – femeie, pentru că m-am născut din doi cromozomi X. Însă nu-i în regulă să mă judeci la pachet, să mă vezi ca pe un algoritm, să crezi că toate-s la fel… amândouă știm că nu-ți place Cheloo.
Și apoi, nu știu de ce stau să mă cert cu tine de fiecare dată. Până la urmă nu m-am născut ca să-ți fac pe plac. Apreciez ce ai făcut pentru mine, dar nu sunt sclava ta. Nu vreau să trăiesc viața pe care doar voi credeți că trebuie s-o trăiască o femeie. Dumnezeu nu ne-a dat roluri de îndeplinit pe pământ. Deci, nu m-am născut femeie ca să mă mărit fată mare, cu un individ căruia oricum nu-i pasă pentru că se iubește cu administratora blocului, să întrețin o casă între prăjeli, rufe murdare și aburi de la mașina de călcat, plătind facturi și împărțindu-mi fericirea în rate și să fac copii care să nu mă asculte și să nu-și dorească niciodată să ajungă ceea ce sunt. Am propria viață în palme și am s-o trăiesc cum vreau, fie că-ți place, fie că nu!



Atunci trântești ușa și pleci fără să te uiți în urmă. Ești singură, e noapte și stai întinsă pe covor, visând la ceva diferit, neconstrâns de tipare, dorindu-ți pe cineva care să-ți ia sticla din mână și să-ți spună că ai băut suficient și că te ajută el cu restul.
EL… unul diferit, care să înțeleagă că nu-ți pasă când s-a trezit, ce a visat, ce a mâncat, că a fost la baie, că se uită la film și merge la piață, și de ce merge la piață și cât stă. Și apoi te sună când a ajuns, ca să-l crezi pe cuvânt și-ți promite că-ți dă raportul când termină. Iar după ce îți închide, îți dă un mesaj cu „te iubesc”, fiindcă n-a avut curaj să ți-o spună mai devreme. E clar… nu-l vrei pe ăsta! Tocmai ai spus că nu faci parte din duzină. Și aștepți să apară ediția inimitabilă… genu’ de om căruia să nu-i pese dacă ai fost la sală, că tu miercurea mergeai la sală, și care să nu dramatizeze că nu i-ai răspuns acum două minute, când te-a sunat.
Merită să aștepți, iar când apare, o să-ți dai seama. Cum? O sa te doară... dar o să fie o durere plăcută. Pregătește-te să fii tachinată, provocată, enervată, incitată, dar caută să fii iubită. Omul ăsta o să te ia peste picior, o să te fiarbă, o să ți-o servească la fileu, dar o să-ți dea fiori, o să te facă să râzi și să visezi. O să-ți promită că împreună o să schimbați lumea și amândoi veți trăi cele mai palpitante momente, iar viața voastră va fi un amalgam de sentimente și trăiri.

Și stai acolo, te rătăcești printre cuvinte, dar nu te plictisești, fiindcă știi că așa vrei să fie viața ta. Visezi că azi înoți cu delfinii și mâine îți omori nervii că ai pierdut niște acțiuni importante; că bei o cafea pe faleză, apoi urci un munte pe cel mai abrupt traseu; că ești o doamnă la birou, dar seara dansezi amețită într-un club; simți că ai lumea la picioare și apoi spargi tot ce ai prin casă, vărsând până și ultima lacrimă.
Dar merită! Nu te vei întoarce în duzină, bârfind la cafea cu semenele tale, nu o să trăiești o viață pe care ei o numesc „normală”, în care să visezi la ce ai fi putut face dacă te-ai fi ascultat pe tine, nu o să trăiești cu un bărbat care să-ți povestească de câte ori a vomat pentru că aseară a băut cu băieții în timp ce tu îl așteptai cu masa pusă, și n-o să te transformi într-un muritor de rând; vei rămâne o entitate unică, specială, care a gustat cât de mult a putut din viața asta scurtă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu