Ioana Rădulescu
(C.N. Ienăchiță Văcărescu)
Ai ajuns în „Piața lui Eros”? Vrei să-ți schimbi viața? Vrei să afli adevărul? Nu pierde șansa de a părăsi Londra înainte de a trece pe aici pentru că Eros poate să-ți ilumineze viitorul în dragoste!
Așa sună una dintre frazele celebrelor ghiduri
de călătorii...
Se spune că, ajungând în această piațetă și privind
cerul străpuns de săgeata zeului grec, oamenii simt instant emoția frenetică ce
îi conduce spre iubirea vieții lor. Atrasă de mirajul unui adevăr pe care
oricine dorește să-l cunoască și, fără a mă îndoi o clipă de faptul că totul ar
putea fi o simplă reclamă pentru atragerea turiștilor, am cedat tentației de a
face testul și de a afla cine va fi „alesul” pe care destinul îl va îndemna să
mă sune la întoarcerea acasă, legitimând astfel promisiunea pe care ghidurile o
afișau generos.
În jurul meu, toată lumea simțea
„emoția”. Tinerii se opreau în mijlocul piațetei, își fixau privirea spre
orizontul cosmic (bineînțeles, nu înainte de a face un selfie cu statuia) și,
după câteva momente de concentrare daimonică, zâmbeau parcă iluminați de un
spirit sacru. După care, reveneau miraculos la profan, își mai făceau un selfie,
de data asta afișând acea privire inspirată de zeul atotputernic, și plecau
fericiți.
Neîncrederea că statuia
răspunde corect numai anumitor persoane și că eu nu aș fi una dintre ele își
făcea loc în mintea mea, care îmi afișa obsesiv imaginea tatălui meu, ca fiind
prima persoană care mă va suna la întoarcere. Nu sunt nici Oedip și nici nu
exersez în mod frecvent încrederea în mituri, dar, pe de altă parte, era ceva
care mă neliniștea și care, combinat cu mențiunea scrisă mărunt în ghidul cu
pricina, mă îndemna să încerc. Cum aș fi putut risc o viață de ghinion pentru
necredința mea? Doar săgețile lui Eros sunt magice... Așa că m-am decis: voi
face testul. Am urmat pașii din ghid. M-am așezat paralel cu statuia în așa fel
încât săgeata să țintească vestul. Mi-am luat poziția de gânditor antic și
privirea la fel de profundă și... am lăsat spiritul și puterea lui Eros să-mi
străpungă sufletul de muritor...
Nu-mi dădeam seama cât ar trebui
să stau în ipostaza asta incomodă, așa că am cronometrat vreo 20 de secunde. După
care, am expirat adânc și am revenit la realitate. Nu simțeam nimic deosebit, dar mi-am zis că miracolului îi ia timp să se manifeste și m-am hotărât să
aștept momentul adevărului, respectiv, momentul în care aveam să aterizez. M-am
mai plimbat puțin prin jurul statuii, am făcut cu greu o fotografie (îmbrâncită
de toți turiștii prinși în transa erotică) și mi-am luat rămas bun de la
Londra, cu gândul că aici mi s-a scris destinul în dragoste....
Drumul către casă nu a
fost nici el prea liniștit, căci o mulțime de gânduri îmi invadau mintea. Nu
mai știam exact... oare ghidul te sfătuia să stai cu fața la Eros dar... țintind
către est sau către vest? Hmmm... Dacă orientarea mea nu fusese cea potrivită?
Am să îmi mai găsesc vreodată sufletul-pereche? Sau viața mea va fi un eșec
total?
Am să îi dau în judecată!!!
Ajungând acasă, așteptam
cu nerăbdare primul telefon care, surprinzător, întârzia să apară... Într-un
final, mi-am pierdut răbdarea și am urcat în camera mea, așteptând, în pat,
semnalul care avea să-mi trezească iubirea.
Aproape adormisem când
sunetul telefonului, parcă mai clar ca niciodată, m-a făcut să sar din pat și
să mă îndrept frenetic către parter, sau, mai degrabă, către „șansa vieții
mele”. Numai că, surpriză! Numai ce am ridicat receptorul și sunetul de ton a
început să sune disperant în urechile mele... lăsându-mă într-o derută din care cu greu m-am putut redresa. Am ratat oare singura
șansă de a-mi cunoaște alesul? A fost mâna diavolului sau a unui zeu supărat?
Cum?! Cum de s-au întâmplat toate astea?!
M-am întors dezamăgită în
pat și, agasată de întrebări fără răspuns, am încercat să adorm... poate că
totuși... povestea lui Eros e o iluzie.
Au trecut ani buni de la
această întâmplare și am renunțat să mai aștept telefonul magic, dar... într-o
zi, pe când cireșii dădeau în floare, un sunet, mai strident decât ciripitul
zglobiu al păsărilor, m-a făcut să tresar. Era soneria de la ușă și... ce
credeți? Era chiar el, „alesul” meu. Cu un aer misterios, asemenea statuii de
la Londra, stătea în fața mea așteptând să-l invit înăuntru. Minunea se întâmplase!
Atunci am înțeles că dragostea nu o afli din „pașii de utilizare” ai unui ghid
de călătorie, că Eros nu e publicitate, nici selfie și nici agenție de
asigurări de viață. Eros e chiar călătoria la capătul căreia îl vei găsi pe cel
drag. În fond, dragostea nu e un regim cu „zero calorii” și nici o dietă pe
care o susții cu... Diet Coke.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu