Picior de Munte, iunie 2014
Dragă Alina,
Am hotărât să-ți scriu această scrisoare pentru a-ți povesti despre Atelierul de Jurnalism, știu că ești curioasă! Cum suntem deja în iunie, sunt la sfârșitul acestor ore, în care mi-am perfecționat gramatica, am aflat cum să scriu o știre, un reportaj sau un interviu.
Mi se pare că a trecut repede timpul. Parcă ieri urcam în grabă scările spre etajul 2 al Bibliotecii Județene, simțind cum emoțiile pun stăpânire pe corpul meu. Nici nu știi de câte ori mi-am mușcat buza inferioară încercând să-mi ascund timiditatea. Nu erau multe persoane în jurul meu, dar eu trebuia să mă prezint și...
... în cele din urmă, am reușit! Au zâmbit și de atunci mi-am dat seama că eu, de fapt, pot să-mi fac mulți prieteni, chiar dacă sunt timidă.
În timpul cursului am realizat că trebuie să fiu mai deschisă. Trebuia să citesc în fața lor, cu voce tare, ceea ce scriam. Mi-am mușcat pentru ultima dată buza, am strâns tare pumnii și ghici ce! am reușit, am zâmbit și am vorbit tare!
Nu numai că mi-am dat seama că vreau să devin jurnalist, dar am realizat că eu pot mai mult! Pot să ajung unde vreau, să vorbesc cu cine vreau și să visez ce vreau! Pentru că, dacă eu vreau... nu mai e mult până la țintă!
Se pare că Atelierul de Jurnalism nu îmi spune ”Bye” de acum, pentru că am de gând să mă duc și la Școala de Vară.
O să-ți scriu și la finalul acesteia, până atunci aștept să-mi scrii și tu! Transmite salutări familiei tale din partea mea și abia aștept să te revăd!
A ta prietenă,
Georgiana
...............................................................
Draga mea,
În generația în care școlile nu te învață ,,meserie", ci doar noțiuni de cultură generală, cursurile extrașcolare primează pentru dezvoltarea personală, pentru a-ți crea anumite aptitudini care să te diferențieze de masa de oameni trasă la indigo. Eu, în urmă cu ceva timp, eram o hârtie care aproape ajungea să fie pusă la xeroxat, când mi s-a zis „Tu ar trebui să mergi la Damianca, la jurnalism”. Dorind să-mi depășesc condiția de om fără o meserie de viitor (sau să-i zicem fără o meserie de viitor descoperită) mi-am spus „De ce nu?! Prost e ăla care o să neglijeze oportunitățile și ușile care se deschid fix în fața lui!”
„Damianca”, sau Alexandra Damian, sau „profa”, e o figură veselă, lucru care te împinge de la spate și te ambiționează; e sinceră și se vede prin dăruirea cu care ne învață că omu' ăsta chiar iubește ceea ce face! Ea este punctul de pornire al „Atelierului de Jurnalism și Comunicare”.
Acest Atelier este dedicat celor pasionați de scris, adolescenților cărora le place să se implice, să fie prezenți la evenimente și să redacteze apoi articole din cele mai interesante. Mai exact, este dedicat adolescenților pasionați de jurnalism. Asta am făcut și noi, prin această experiență ne-am dezvoltat toate aceste calități și suntem cu un pas mai aproape de ceea ce ne dorim.
Mă bucur că am putut să fac parte din ceva, să descopăr și să mă redescopăr. Până la urmă, nu-i așa, „dacă nu îți construiești singur visul, cineva o să te angajeze să îl construiești pe-al lui”...
Toate cele bune, Bogdana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu